- Caii au fost creati pentru calarie..
- Nu...caii au fost creati pentru dealurile inverzite asa cum pasarile au fost create pentru cer si cerul pentru ele..
- Ma uimeste mereu nebunia ta de a ma contrazice..
Eu am creat caii, eu am creat pajistile si muntii..te-am creat pe tine iar tu imi spui ca menirea cailor nu este sa fie stapaniti de oameni...
- Fiindca eu am fost si cal si calaret..iar asta a fost darul tau...binecuvantarea ta..credeam acum ceva timp..
- Ai fost cal..unul nebun si negru ca pacatul cum ma rugasei, insa niciodata unul imblanzit...
- Mi-ai dat pasunile sa le strabat neobosit in galop nebun...mi-ai dat noptile cu cerul impanzit de stele cand alergam prin baraganul uscat pana la malul marii..ca sa ma lupt cu valurile inspumate...
Te-am iubit pentru darul acelei vieti pana am aflat ca avea un pret...
- Totul are un pret iar pretul acela nu era prea mare...
- Sa am calaret care sa ma incetineasca..sa ma struneasca, si sa ma poarte pe carari pe care nu le-as fi ales niciodata... singur fiind...
Potcoave si cuie inrosite in copite....
Fier inrosit muscandu-mi carnea tanara...miros de par ars si de zbor curmat..am simtit atunci ce simt pasarile cand li se reteaza aripile...am vrut sa mor..
-Te-ai zbatut si le-ai scapat din maini ucigandu-l pe unul din fierari..
- Nu am vrut sa il ucid..am vrut doar sa fug.. sa ajung la mare si sa ma arunc in valurile reci...
Era toamna si apa era ingrozitor de rece...venea iarna cu malurile ingetate..cu marea captiva intr-o dantela fantastica de gheata...
Imi doream sa innot amintindu-mi de primii ani de viata cand nu stiam nimic de jug si zabala.. de sei grele din piele si calareti cu pinteni ascutiti...
- In sutele de vieti pe care le-a incercat nu a fost clipa pe care sa nu o petreci tanjind dupa copilarie sau visand la viitorul mult prea indepartat, prea ocupata sa te gandesti ce ai vrea in urmatoarea viata pentru a o trai pe aceea la maxim...asa cum o traiesc ceilalti...
- Un alt dar al tau..tata..
Iti amintesti cum am murit? Cum m-au ucis...cu pietre?
- Erai un cal salbatic ce-si ucisese stapanul.....ai fugit luni de zile pana ce au reusit sa te prinda..
Se temeau pentru vietile lor si ale copiilor lor trimisi sa pasca hergheliile noaptea...
Stiati ca asa se va intampla din clipa in care copita ta s-a infipt ca intr-o coca moale in capul fierarului care a indraznit sa te-nfiereze...
- Te-a durut cum m-a durut pe mine? Mi-ai auzit tipetele mute, disperarea si teama ca durerea nu va inceta niciodata?
Mi-ai daruit sute de vieti si odata cu ele sute de morti....inca nu am invatat sa nu ma tem de moarte..de secunda aceea parca infinita de tacere..primul pas dincolo de viata..
- Durerea fiecarui copil al meu ma doare insutit, fie ca e pasare, copac, animal sau om...
Durerea e toata a mea caci eu sunt mereu victima si calaul...
- Multa vreme dupa aceea am ales numai vieti de om..in timpuri si locuri diferite...
- Pareai sa cauti ceva..nu mi-ai spus niciodata ce..
Am incercat sa iti croiesc destine linistite...sa te ajut sa te bucuri de viata sa te rupi de prezent..sa nu mai fugi de timp si prin timp stiind ca ai vesnicia la indemana..
De multe ori am regretat darul facut...
- Cunoasterea? As fi ghicit din nou cum am ghicit prima data..cand am inceput sa imi amintesc de vieti de demult...si te-am provocat sa recunosti ca suntem o mana de suflete doar..ratacind din viata in viata cu amintiri vagi a ceea ce am fost si uneori nici macar cu atat..
A fost un dar smuls cu promisiunea ca ma vei lasa sa imi amintesc de fiecare data cine sunt..de fapt cine am fost..
Cine sunt nu am aflat inca...
De data asta simt ca destinul meu a fost dintotdeauna sa fiu nor...
Fa-ma nor tata...te rog...
- Nu inca...
Ai ales destul si ai irosit pe masura...De data aceasta voi alege eu pentru tine..
(Zambet)
Gandurile ti se citesc in ochi.. Cui te rogi sa te faca nor?
Viata care vine vei fi piatra...o piatra pe o plaja cu milioane de pietre..una prea mare sa fie spulberata de vant sau purtata de valuri..
- Imi dai banalitatea si prea mult timp de gandit....de pierdut.
- Cu constiinta gandului ca ai tot timpul din lume..
Sunt curios cum ai putea sa gresesti destinul asta....
- Te indoiesti ca voi gasi o cale?
- Sunt sigur si increzator ca vei gasi una...
- Se apropie timpul despartirii...se apropie nepotii sa isi ia la revedere de la tine...
E timpul sa iti iei la randul tau la revedere de la umanitate..pentru un timp macar...
- Vezi? De data asta am trait pana la sfarsitul scris de tine...si am imbatranit frumos...
Ramai cu mine..imi va fi mai aproape sa ma rup de tot ce a fost atat de frumos...ei nu te vor vedea....
-Stii ca ma vor simti..sunt sange din sangele tau....au nebunia si imaginatia fara margini care m-a descoperit prima data..acum mii si mii de ani...
- Ramai..mi-e frica...
- Te astept dincolo de prag...sa te duc spre o noua viata...
(dispare ca un abur)
- Ma auzi? Daca voi fi piatra fa-ma o lespede mare de granit..fa-ma piatra rece de altar intr-o biserica de-o varsta cu tine...
Da-mi umbra unei catedrale vesnic reci si darul de a racori fruntile fierbinti ale pelerinilor la ceas de rugaciune..
- M a auzi? Unde esti? M-ai lasat singura? Stii ca mi-e teama...ia-ma de mana...
- Te-am auzit...sunt aici cu tine...te astept..
Uite-i ca vin..ia-ti la revedere..spune-le pentru ultima data ca ii iubesti...nu zabovi...
- Pe urma voi fi nor?
- Intai piatra cateva milenii..pana te vor toci fruntile pelerinilor...pe urma nor....
- Pana cand?
- Pui prea multe intrebari...
Pentru cateva eternitati..deocamdata...
- Multumesc tata...
- Pentru ce?
Nu am facut-o pentru tine..ci pentru mine...vesnicia e mai usoara in doi...