- Am fost la doctor. Ura!
- Și ce ți-a zis?
- Nimic extraordinar. Ceva de genul „Trebuie să…”.O.K. mă tăiați… Am înțeles!
- Când?
- Cât mai curând!
- Ups nu mă așteptam la o fază așa de "stejar extremă urgență". Uf! Bine o să-mi iau adio de la frați, de la surori de la grădinița cu flori. M-am gândit! Ce spuneți de 8 februarie?...
- Bine, chiar foarte bine, pentru că atunci mă întorc și eu din America.
- Dar cât mă va costa „distracția”?
- Vorbim atunci…
- Nu! Vorbim acum! Trebuie să știu din timp ca să strâng… din dinți!
- Nu pot să-ți spun acum, trebuie să vorbesc și cu băieții…
- Bine, asta e! Sluga cuțitului dvs., domnule doctor…”
- Nasol!
- Asta-i viața, omul cât trăiește învață.
- Auzi, lasă vrăjeala, să-i spui așa lui Mutu, nu mie! Dacă nu te-aș cunoaște aș mai zice. și n–ai pus tu de-o revoltă mică?
- Ba da, cum să nu! Astupă-ți urechile că vine!!!
„La naiba! Ce sunt eu? Sunt doar o bucată de carne care trebuie să fie tranșată la prețul zilei? Și nu-mi ajunge un măcelar? Nu, tăticu! Nu sunt cal nărăvaș! Am nevoie de o întreagă echipă…”
- Păi dacă ești la mâna lor.
- Nu sunt la mâna lor, sunt la piciorul lor. Eu sunt doar: inspirați, expirați, foarfece, bisturiu, ac, ață, gata, vă costă atât, a și să nu uit, mai poftiți pe la noi, din doi în doi! Următorul, vă rog! Mdea! „Vă rog să vă mișcați mai repede. Am o altă programare și echipa mea de elită operează și în altă parte. Hei, nu se aude? Ce o faci pe mortul în păpușoi?”
"- Aș vrea frate miu, să mor eu, că aș pleca bucuros, da’ nu prea pot! Blegele astea de picioare nu au chef să se deplaseze nici măcar un pârlit de milimetru. Și eu fără ele nu pot să plec, am venit împreună e musai să ne ușchim împreună. Încolonarea un, doi, un, doi… Un, doi, eu, spiritu’ că din câte văd eu restul carcasei e pe loc repaus!"
"- Hei, Deșteptarea, nu se aude?!!"
"- Nope! Domn’ doctor bagă matale niște amenințări, înjurături, șocuri electrice, dacă nu vrei să stăm toată ziua pe întuneric și să ne invităm reciproc ca să părăsim Înalta Curte de Casație."
"- Hai, puișor, trezește-te o dată și eliberează locul. Nu de alta, dar trebuie să mai cazez pe altcineva…"
"- Ba bine că nu, nu plec! Am plătit cazare, hrană, masaj, așa că nu mă dau dus de aici până nu-mi expiră contractul cu ăia de la Casa de Asigurări. Păi ce naiba am eu „asigurat” la faza asta? Tratament în stare de asediu, operație on-line și recuperare provizorie? Dacă e bal, bal să fie! A și șefu’, operația o achit în rate, ne-am înțeles?!! Pardon, operația e „gratis”, ratele sunt pentru mici atenții... A și să nu uit, vreau la plecare, limuzină, ne-am înþțles?!! Așa! Și nu vreau Terapie Intensivă, că dacă tot plătesc suplimentar, am dreptul la un bonus! Vreau terapie extensivă și recuperarea o vreau în Hawai."
"- Ai înnebunit? Păi de unde să-ți asigurăm noi toate astea?"
"- Păi firește că din contractul pe care îl încheiem dinainte de… A, și băieți dacă… dau colțul treaba cu Hawai-ul rămâne valabilă. Să nu o dați cotită, că am să vă bântui până o să vă treacă cheful să o mai faceți pe șmecherii cu bugetari ca mine. Tocmai la mine v-ați găsit să cereți măi, la mine care sunt la fel ca voi mă: BUGETAR!!! La mine care trăiesc din unu la sută, șapte la sută și alte indexări și compensări obținute în urma a diferite greve și amenințări! Na! Luați „acilea” câte o carte, dar nu de vizită, că n-am chef de vizite, că io mi-s liber cugetător în afara programului… ca și voi de altfel! Hai, sănătate, că în rest ne facem parte singuri, nu-i așa, domnule doctor?"