De ce...suna foarte simplu...de ce n-ar fi chiar asa?
Cati oameni se mai intreaba ce se intampla cu ei sau in jurul lor in zilele in care scriu acest lucru?
De cand ne stim ne-am obisnuit sa ne explicam totul de la existenta pana la apartenenta religioasa cu ajutorul unor fapte si a unor carti scrise in timpuri nedeterminate aparent.
Dar, cati oameni se intorc inspre ei atunci cand nu reusesc intr-o situatie? Foarte putini...si e pacat. Este infinit mai usor sa dam vina pe altii sau pe "destin" atunci cand nu reusim..
Ei bine eu spun nu...in loc sa acceptam ce ni se intampla incercam sa luptam si fara sa vrem inotam impotriva curentului. Tot raul este evitat...fara a incerca macar pentru o clipa sa privim in profunzime.
Ce este durerea de fapt...? Este o reactie perfect normala a organismului nostru care ne spune ca ceva nu este in regula...si ca trupul nostru incearca sa se refaca. Cele mai grave boli nu produc durere...
Fortand un pic analogia...nu ar insemna ca orice rau intalnit sa ne automotiveze...? Sa devenim mai buni pentru noi si sa evoluam.
E foarte ciudat cati adolescenti se sinucid dupa o puternica depresie dupa o despartire de iubit sau iubita;si de asemenea e foarte trist...
Fiecare dintre noi detine controlul asupra propriei persoane si astfel se poate automodela in foarte multe feluri..dar putini cred in "teoria asta stiintifica...bah porcarii"...nimeni nu mai are rabdare sa ocoleasca pretextele astea care denota doar lasitate.
Intotdeauna cand ne vom lovi de un zid de netrecut cheia se va afla in noi...trebuie doar sa o cautam indeajuns de mult si vom fi liberi.
Cat va mai evolua lumea asta este un mister, insa nu e un mister ca totul este declansat de magica intrebare: "De ce?"
Trebuie insa curaj pentru a o adresa...cine stie ce vei declansa...