Este o poveste despre mine. Ma numesc Anne si locuiesc in prea-aglomerata Londra. Varsta mea nu v-o pot spune deocamdata, am sa ma decid mai tarziu daca voi spune. M-am decis sa scriu despre mine deoarece este singurul fel in care ma pot simti bine atunci cand sunt singura.
Sunt de profesie model. Nu am un fotograf special. De obicei sunt cautata de multi fotografi dar nu raspund decat unora. Intr-o zi, am intrat din nou pe site-ul meu principal sa mai pun niste poze. De obicei primesc multe note cu cereri de modelling si nu le deschid pe toate.Dar astazi erau doua. Si am raspuns doar uneia.
Era un fotograf profesionist de vreo 30 de ani.La inceput mi s-a parut prea batran [da, am 19 ani, acum va spun], dar apoi mi-am amintit ca e doar fotograf, nu voi avea nicio alta legatura cu el si ...am acceptat sa-i fiu model. Am comunicat mai multe zile inainte de a-i fi model (eu de obicei astept sa cunosc persoana mai bine inainte de a ma intalni cu ea). Asa am aflat ca e necasatorit, il chema Karl si era din Germania dar venise in Londra in cautare de modele. Mi-a facut si cateva complimente si am decis sa ne intalnim seara urmatoare la studioul lui.
Ziua urmatoare m-am aranjat si seara am plecat inspre studio.
Studioul era o camera din apartamentul sau utilata cu toate cele necesare. Era cam intuneric pe casa scarii, am sunat la usa si dupa un minut o figura mascuina m-a intampinat in usa.Nu l-am vazut prea bine, dar am stiut ca el e. M-a invitat inauntru si m-a intrebat daca doresc sa ma serveasca,cu ceva. I-am raspuns politicos ca nu.
Cand ne-am indreptat spre camera mai luminata i-am vazut chipul. Era destul de dragut, avea ochii verzi, parul grizonat si cateva fire de barba. Era mai inalt cu un cap decat mine si foarte bine facut. Purta o camasa albastra in carouri si niste pantaloni negrii.
Incepea sa-mi placa de el tot mai mult. Mi-a luat mana si m-a dus in studio. Eu eram imbracata intr-o rochita de in, alba iar pletele blonde si ondulate imi cadeau lin pe umeri.
A inceput sa-mi faca poze.Mi-a spus sa fiu cat mai naturala, nu mi-a dictat nicio pozitie.Era ceva extraordinar. Am tras cu ochiul si am vazut in camera de alaturi un pian. "Ah, esti si pianist?" l-am intrebat. Mi-a raspuns zambind.
Cand am vazut pozele am ramas socata. Erau cele mai reusite dintre toate pozele ce le aveam. Eram pe deasupra si indragostita de el si...cred ca si el simtea la fel.Mi-am dat seama din felul in care ma privea si ma atingea. Ma gandeam apoi cum voi fi privita ca un model intr-o relatie cu fotograful ei? "Ma vor privi urat, asta e sigur" mi-am zis, dar...ar fi trebuit sa-mi pese? Flacara ce se aprinsese in mine nu dadea semne de stingere prea curanda.
Imi venise o idee. Daca iesisem atat de bine in pozele alea imi doream sa pozez si cateva nuduri.Nu mai pozasem nud decat o data in viata si atunci sedinta foto a esuat. De data asta simteam ca va fi altfel si i-am comunicat si lui ideea. La inceput a fost putin nedumerit dar apoi a acceptat.
Am pozat nud. In toate pozitiile. Si de fiecare data eram la fel de naturala.Ba fragila si inocenta, ba rea si perversa. Iubeam modul acesta natural de a fi pozata. Nudul era extraordinar si chiar el imi spunea asta in fiecare moment. M-a luat de mana si mi-a spus ca ma iubeste. Apoi m-am sarutat. Ii simteam ardoarea in buze. Stiam ca ma iubeste si nu incearca sa profite de mine .
Apoi am plecat. Bineinteles, am stabilit sa ne mai vedem zilele urmatoare. Ceea ce am si facut. Am mers zilnic pe la el, nu-mi mai pasa de gura lumii. Ma fotografia, ne sarutam, faceam dragoste, apoi iar ma fotografia. Era mirific...Sublim...Incantator...
Pana ce intr-o zi nu m-a mai sunat.Si era ciudat pentru ca de obicei mereu ma suna. M-am dus la el la apartament dar mi s-a spus ca s-a mutat. Era ciudat... Am incercat apoi sa-l sun eu de mai multe ori.Pana la urma mi-a raspuns. Mi-a spus scurt ca se intorsese in Germania , terminase treaba aici si e in cautare de noi fete. Mi-a spus ca ii pare rau ca m-a facut sa-mi fac iluzii. Apoi un scurt "succes pe viitor" si a inchis.
Eram doar putin trista. Dar mi-am dat seama imediat dupa aceea ca eram doar una din multele modele ale lui.Nu era obligat sa ma iubeasca.Fusese un foc de cateva zile care se stinsese. In schimb el inca ramasese in inima mea si nu credeam ca il voi putea uita prea curand...Si nu l-am uitat nici pana azi.Desi sunt constienta ca nu se va mai intoarce si eu voi cunoaste alti barbati...
Sa-mi verific site-ul. Ah, am o noua nota. E de la el ?! :
Buna Anne. Vreau sa-ti spun ca m-am gandit numai la tine zilele astea. Niciun model nu a mai reusit sa exprime ceea ce ai exprimat tu.Esti de neinlocuit. Vin maine in Londra. Sper ca mai esti disponibila. Te iubesc.
Nu mai am cuvinte.Serios, nu mai am.