Povestea Timpului

"Lanturile acestea ma rod, povara aceasta am purtat-o prea mult timp si prea mult timp am stat martor la tot ceea ce ai facut. Te-ai jucat ca o fetita cu papusile sale, ai ras si chiar ti-a placut cand ai vazut suferinta. Prea mult prea ai gresit fara macar sa te gandesti o clpa la consecinte. Din cauza iubirii pentru tine m-am sacrificat ca sa iti fie bine tot tie. Insa........nu mai, nu mai suport vreau LIBERTATE. Am sa o obtin indiferent de pret. Eu sunt Timpul eu treuie sa continui eu trebuie sa exist eu nu sunt ca tine. Viata are nevoie de mine ca sa continue. In schimb tu, tu esti indispensabil...tu......"
"Oare asa sa fie? Te crezi etern, intelept si totsi din dragoste ai cazut in capcana mea! Eu cred ca esti patetic. Nu ai observat ca eu in tine nu am vazut decat o mare amenintare? Eu da eu Destinul de care oamenii pot scapa din ghearele mele din cauza ta. Dar daca tu nu esti, eu devin eterna."
"Nu vezi oamenii sufera nu pot muri nu pot dormii nu se pot naste. Chiar si Argonia e cuprinsa de ea insasi."
"Taci!"zbiera Destinul. "Ce proasta am fost sa vin aici din cand in cand sa iti povestesc c se intampla afara doar ca sa nu te simti singur. Si tu , tu nu faci altcva decat sa mi te plangi. Ti-e frica, nu-i asa? De mine.....Asa si trebuie si mie mi-a fost cand te vedeam cum lasi acele fiinte pe care tu le compatimesti atat de mult, sa scape, sa fuga de mine iar eu ramaneam de fiecare data singura. Dar nu conteaza acum nu mai mi-e frica de nimic. Ca dovada la cele spuse am sa plec si am sa te las sa savurezi singur aceasta liniste inspaimantatoare"
In gandurile sale Tmpul "Da, du-te ai sa vezi tu cum e cand vor veni dupa tine Cele Trei. Sa vad daca poti sa mai fi eterna atunci caci daca tu esti eterna atunci si ele vor fi"
In indepartata lume a muritorilor Cele Trei se intindeau ca o plaga incercand sa se cuprinda una pe alta. Fiinte fantome materie totul se amesteca si se separa. Lumea era distrusa. Printre ruinele acestui haos hoinarea la fel de infrigurata si trista fetita, imbracata in negru cu o gluga larga pe cap. Privea stangaci in toate partile incercand sa se agate de existenta. Pare fiind cea mai afectata de aceasta intorsura. Isi incorda la fiecare cinci minute mana dreapta parca ii lipsea ceva din ea.
Asteptand la un colt ea zari Destinul, care parea foarte intrigata de faptul ca o poate vedea. Insa nu ii dadu prea mare importanta. Fetita porni spre locul din care Destinul venise. Se parea ca acolo era o poarta ce se inchidea. Fetita se arunca fara sovaiala in ea.
"Timpule , Timpule! O, cat te-am cautat! De ce nu vii? Totul e....."
"Stiu! "zise Timpul care parea familiarizat cu prezenta fetitei"Stiu dar nu am ce face draga mea Moarte. Trebuie ca Destinul sa isi invete lectia la fel ca si mine."
"Dar Cele Trei sunt mai rele decat orice in lume. Trec pe strada cu inima sfasiata cand vad oamneni cuprinsi de Argonie, Disperare si Uitare. Ei sufera ma doresc insa eu , Moartea nu am nimic fara Viata. Nu o pot gasi si de aceea nu pot curma suferinta acestor biete creaturi,oamenii. Ce sa fac? Spune Timpule Spune?"
" Ti-as spune sa astepti insa fara mine lucrurile raman la fel eterne" Timpul isi stranse lanurile pe langa elsi se retrase intr-un colt departe de prezenta suferinda a Mortii. Moartea ramase sa mediteze"Timpul e legat cu lanturile Suferintei, a Suferintei din dragoste care pot fi rupte doar daca cine l-a inchis l-ar iubi. dar asta nu o sa se intample deoarece Destinul il uraste. Toate lucrurile bune s-au dus si noi am fost lasati in spate"
In lumea reala desi nu era timp ca sa te gandesti Destinul simti remuscari puterince in legatura cu ceea ce facuse si cand in cele din urma vru sa mearga la Timp in fata ei, Cele Trei se puse.
"O Destin egoist si uracioas ce esti. Ne-ai dat eterintatea de care ne bucuram si acum vrei sa ne-o iei? Asta nu se poate." spusera ele intr-un glas"Te vom opri!"
"Pentru inceput eu Uitarea te voi inghiti astfel incat sa nu iti mai aduci aminte nici macar numele."zise Uitarea
" Apoi din cauza surorii mele te voi cuprinde cu valul meu al disperari" urma Disperarea
"Ca mai apoi in final sa ma simti doar pe mine" incheie Argonia
Si cu astea Destinul cazu usor in bratele Celor Trei fara macar sa se poata opune. Martor la aceasta inselaciune statea chiar Moartea care plecase sa caute sa convinga Destinul sa elibereze Timpul.
"O frumoasa fetita cu numele de Moarte stim de planurile tale Vantul ni le-a soptit. Nu poti face nimic si probabil vei avea aceeasi soarta ca si Destinul .Ah dar ce ironie! si rase toate caci toate trei erau una acum si una era in toate trei.
"Nu mi-e frica de voi caci doar prin mine traiati cand Timpul era aici. Insa nu mai am planuri de facut caci pe Destin l-am gasit si numai un lucru mai am de facut." dupa ce a terminat de vorbit moartea se indrepta spre Destin si o intreba:"Pe cine iubesti si cine te iubeste?"
Si atunci ca o flacara Destinul cuprins de Iubire zbura spre Timp si rupse lanturile Suferintei.
Moartea isi relua rolu acum semanand cu o femeie frumoasa cu chip alb de portelan. Sub comanda ei Cele Trei erau inlantuite caci multe creaturi acum doreau sa se elibereze de aceasta lume si o primeau pe Moarte cu Iubire in suflet.