Definiția muncii

Mașini de lux englezești așteaptă în fața sediului unui partid politic, șoferi plictisiți joacă table. Ușa partidului se deschide și se aude un răgnet :
- Grigore !
Grigore, șoferul, lasă tablele și fuge la mașină.
- Aici erai, mă, băiatule ? întreabă politicianul.
- Da, șefu’, se poate ! răspunde respectuos șoferul.
- Hai, mă, dăi drumu’.
Se urcă amândoi în mașină și pleacă. La primul semafor șoferul oprește și așteaptă la rând cu ceilalți șoferi.
- Grigore !
- Da, șefu !
- Ce faci, mă ? întreabă supărat șeful.
- E roșu, șefu.
- Bă, de când stau eu la roșu, ă ?
- Ãăă, șefu, nu stăm, dar să treacă salvarea din față și trecem și noi.
- Bă, tu te-ai tâmpit de tot ? ... Bă, tu mă ții pă mine să aștept pentru o salvare ?
- Păi, șefu, salvarea are prioritate, poate-i cineva bolnav și ...
- Și, mă-sa, ce, bă, treburile țării e mai importante ca un amărât de bolnav, dă-i drumu’ !
- Gata, șefu !
Mașina intră pe contrasens, trece intersecția pe roșu, pe lângă polițistul care salută respectuos.
- Ia uite, bă ... toți țopârlanii s-a găsit să se bage în treburi importante, să stau după un bolnav, să să bage altu’ înaintea mea, eu am treburi importante.
- Da, șefu, la noi toți să pricepe la fotbal și la politică, toți e șmecheri.
- O fii șmecheri, mă, da’ tot io-s mai șmecher.
- Se poate, șefu, bine-nțeles !
- Bă, nu să poate să nu mă mai zdruncini așa, că tocmai am luat o mică gustare la partid, de vreo oră, așa.
- Șefu, mașina e beton, e mișto, da’ străzile e foarte proaste.
- De ce nu le-a asfaltat ...
- Le-a asfaltat, șefu, da’ le-a asfaltat ca ...
- Ca cum, mă ?
- Ca, șmecherii, să trăiți !
- Cine-i primar, mă, de la ce partid e, mă ?
- De la al nostru, șefu !
- A, băiat bun !
- Așa-i, șefu !
- Șmecher de-al nostru !
- Da, șefu, și mașina asta ne-am luat-o cu banii din fondu’ dă drumuri.
- Așa-i !
- Mașina e tare, dar e scumpă rău, așa că nu prea a mai rămas bani la drumuri.
- Lasă, Grigore, că doar merităm.
- Așa-i, șefu, merităm, mai ales dumneavoastră !
- La cât muncesc eu pentru partid și mai ales pentru țara asta, merit ce-i mai bun.
- Da, șefu !
- Totul pentru țară. Bă, pentru țară numai și numai calitate superioară.
- Muncă serioasă, lucru bine făcut ...
- Bă, mai ușor cu zdruncinăturile !
- Așa-i drumu’, șefu !
- Bă, băiete, la cât muncesc io ... la cât mă zbat eu, și uite, uite ce scrie ăștia în ziaru’ ăsta.
- Ce ziar, șefu ?
- A lui, ăla, de-i zice ăștia, Balamuc.
- A, păi, ce te aștepți, șefu, de la el.
- Da, bă, dar eu care muncesc și mă zbat atât, nu-mi văd copilașii, pentru că muncesc atât și să vină un oarecare ...
- E, e de la alt partid șefu, de-aia !
- Dă-l, mă, în mă-sa, să zică de mă-sa ... bă, Grigore !
- Da, șefu !
- Mă, lumea, așa, ce zice, pă la tine-n bloc, așa ?
- A, la mine-n bloc, lumea câd mă vede, toți vă laudă.
- Ai numai spune !?
- Daaa !
- Chiar așa, e lumea așa mulțumită ?
- Da, toți știe că eu lucrez la dumneavoastră și numai vă laudă.
- Așa, bă, așa, să mă mai auzi și cuvinte de mulțumire, nu numai huiduieli și înjurături.
- Păi, da !
- Păi, eu am vile, mașini de lux, conturi, nu mă mai interesează, eu am viață frumoasă, ăilalți dă-i în mă-sa ...
- Păi, da !
- Dar, măcar la cât muncesc io pentru ei, bă, măcar din când în când să zică și ei mulțumesc.
- Zic eu, șefu !
- Ce zici, mă ?
- Mulțumesc, șefu !
- Bravo, Grigore, bravo !
- Păi, da !
- Ia uite, scrie aici că fur.
- Nu să poate, șefu !
- Bă, așa scrie. Bă, io fur ?
- Nu, șefu, și io știu că sunt toată ziua cu dumneavoastră, aoleo, apropo șefu ...
- Ce-i ?
- Mergem, mergem, da’ unde mergem ?
- Cum, mă, nu ți-am spus ?
- Ba da, șefu ... ăăă ... da’ am uitat.
- La Margareta !
- A, așa ! ... Șefu, când îi mai scoți un album, că copiii mei e nerăbdători ?
- Am vorbit, mă, acum cu ăla cu studiou’, e totu’ aranjat.
- Și când îi dă drumu’ ?
- Cum vine fondurile alea de la UE, pentru ... numai știu pentru ce vine, le iau, plătesc și gata-i albumu’.
- Bravo, șefu !
- Bă, io muncesc pentru toți, mă, pentru toți, și toți e nerecunoscători.
- E, nu chiar toți, șefu, Margareta-i recunoscătoare tare.
- Chiar că-i tare.
- E tare, șefu, că am văzut-o și eu, nu !
- Da, e nouăzeci-șaizeci-nouăzeci, mamă cum te lovești dă oasele alea, bă, am făcut și vânătăi, o să mă vadă nevastă-mea.
- Șefu, la televizor zice, cică de-alde Margarete, de-alde nouăzeci e bune, da’ io parcă zic că tot nevastă-mea-i mai bună.
- Bă, să spun sincer ?
- Zi, șefu !
- Bă, nici mie nu-mi prea place schiloada aia dă Margareta.
- Dacă nu-ți place, șefu, de ce mai umbli cu ea ?
- Cum să zic, mă, ca să fii în top, adică sus, trebuie să muncești, să muncești mult și pă toate planurile.
- Așa-i, șefu, ce eu nu știu, cum munciți dumneavoastră !
- Bă, schiloadă, schiloadă, numai siliconu-i dă ea, da’ ... măcar apare pă sticlă.
- Care sticlă, șefu, sticla dă coniac ?
- Bă, pă sticlă, adică la televizor.
- Șefu știi ce zic, eu ?
- Ã !
- Ãștia bagă de alea schiloade așa, sârmă, pă sticlă ca să aibă loc mai multe odată.
- Bă, să știi că s-ar putea așa să fie.
- Păi, șefu, formația dă muzică, bagi femei normale, frumoase, are loc trei odată pă sticlă, bagi niște aschimodice, subnutrite, poți să bagi cinci odată pă sticlă.
- Da, și ca să nu să plângă lumea că-s urâte, le bagi măcar niște silicon, le mai umfli.
- Păi, da !
- Totu’ să face prin muncă.
- Păi, da !
- Eu tot timpul trebuie să muncesc din greu și lumea nemulțumită, că n-ai făcut destul, că furi, că ...
- Să poate, șefu !
- Să poate, Grigore, să poate !
- Ai, șefu, chiar așa !
- Păi, și nevastă-mea și Margareta și alea cinci dă la formația aia, care tot eu o sponsorizez și ...
- Le știu pe toate, șefu !
- Așa, e câți bani bag io în ele, cât muncesc eu pentru ele și ele că nu-i deajuns.
- Nu să poate, șefu, dumneavoastră care munciți așa mult și așa bine și așa cinstit și așa ...
- Ia zi ce vrei ?
- Păi, șefu, v-am văzut cam supărat și ...
- Zi, mă, că dacă m-ai luat cu lingușeli de-astea vrei tu ceva.
- Văru-miu, șefu !
- Iar, ce a mai făcut, mă ?
- Păi, cu furtu’, bătutu’ !
- Nu l-am rezolvat odată ?
- Ba da !
- E ?!
- Dar mai vrea odată.
- Ce ?
- Să-l scăpați, șefu !
- Ce-a mai făcut ?
- Nimic !
- Atunci de la ce să-l scap ?
- Păi, șefu, s-a dus și el și ... a bătut o babă și i-a furat niște găini din curte, că, de, la țară.
- Iar, mă ?
- A, nu, șefu, tot alea.
- Cum tot alea ?
- Da, aceleași babe, el numai pă alea le bate și le fură, e fidel, numai p-alea le fură.
- De ce numai p-alea, mă ?
- Păi, altele numai este, că lumea e plecată la muncă în străinătate și acasă e numai babele.
- Și ?
- Și ar vrea el și altceva, dar numai babele astea a rămas.
- Da, mă, dar nu am vorbit noi cu șefu’ de post din sat și să aranjeze să nu-i facă nimic ?
- Ba da, șefu, am vorbit, nea Ciutură, polițistu’, băiat valabil, nu zice nimic, își ia partea și mucles, babele nici ele nu zice nimic, ba, io zic că deacuma nu numai că s-a învățat, ba, chiar le place.
- Da ?!
- Da, cum vede că vine văru-miu, strigă ,,Aoleo ! Iar ne bate și ne fură găinile !’’
- De plăcere, strigă ?
- Păi, cum !
- E, atunci cine l-a arestat ?
- Babele are rude la oraș, nu știu unde, și ăia a aranjat la județ și de acolo l-a luat.
- A la judeÈ› trebuie intervenit ?
- Da, șefu !
- Da, mă, să face !
- Mulțumesc, șefu !
- Bă, la cât muncesc eu, pentru familie, colaboratori, adică Margareta și altele, tu, acuma și văru-tu ...
- Păi, șefu !
- Mai muncesc și pentru țară, nici nu știu când mai am timp și pentru mine.
- Așa-i, șefu, ajungem acum la Margareta și vă odihniți puțin, că după atâta muncă.
- Și nenorociții ăștia, că fur !
- Iar v-ați adus aminte, șefu !
- Cum să nu mă deranjeze, mă, io care muncesc atât să spună că fur.
- E, e lumea invidioasă, cine a zis că furați ?!
- N-a zis, mă, a scris, că am furat fondurile, alea, de a venit acu’ două luni dă la UE.
- A cam scris.
- Bă, să furi, dacă furam adică, băgam mâna, luam banii și plecam.
- Păi, da !
- Dar, eu, nu, eu muncesc.
- Păi, da !
- Eu am muncit, am făcut legi pentru țară, legi pentru binele tuturor, adică legi prin care banii de la UE îi administram eu, nu-i furam, eu doar îi cheltuiam, dar totul era legal.
- Păi, da, unde-i lege nu-i tocmeală.
- Păi, nimeni nu-i mai presus dă lege, legea zicea că eu să-i iau, ce era să fac, am luat banii, c-așa zicea legea, i-am luat.
- Păi, da !
- Dar cât am muncit eu să fac legea aia, prin care eu cheltuiam fondurile venit e de la UE, muncă, dom’le, muncă nu jucărie. Îmi spune mie câte unu’ din ăla care doarme toată ziua la servici ce-i munca. Eu când am făcut legea cu fondurile de la UE, am stat și peste program.
- Da, șefu, dar a merit, ați făcut o treabă excelentă.
- Da, dar ce-am muncit și să cheltuiesc banii ăia, atât de mulți.
- E, se plânge câte unu’ cu două sau trei milioane de lei, da’ să vadă ei cum e, ce muncă depui să cheltiuești două-trei milioane de euro.
- Muncă multă să faci bani, se fac greu banii, trebuie să muncești, nu te faci.
- Da, și trebuie și să muncești să ștergi urmele, să nu te prindă.
- A, aici a fost ușor am împărțit cu ...
- Cu cine ?
- Chestoru’ !
- A, i-ați dat destul ?
- N-ai văzut ce piscină cu cascadă, așa, și-a tras ?
- A, cascadă de funcționar public, ce să mai discutăm.
- Muncă multă, dom’le, nimic nu-i fără muncă.
- Lumea nu știe, crede că stai la birou și vine banu’, da’ nu-i așa, pentru orice ban trebuie să muncești, păi, ce eu nu știu.
- Da, mă, și cu întreprinderea aia.
- Care, șefu ?
- Cum îi zicea, mă, aia de am privatizat-o eu.
- A, cine mai știe cum îi zicea, șefu, că a fost de mult, acu vreo trei-patru luni.
- Da, auzi zice că am furat-o.
- Auzi ! ... Ce măgari !
- Păi, ce, era mică, o luam, o băgam în buzunar și plecam cu ea ?
- E, prostii, șefu, e lumea proastă și rea, păi, eu nu știu câtă muncă depuneți dumneavoatră.
- Cât am muncit, aoleo, cât am muncit.
- Da, șefu, cât ați muncit.
- Am făcut mai multe firme, ca să particip la licitații cu mai multe firme.
- Păi, ce, o licitație să face așa ușor, trebuie să-ți faci mai multe firme, că de-aia-i licitație, vine mai multe firme.
- Da, după aia, trebuie să faci caiete de sarcini și tot așa, bă, muncă silsifidă.
- Ce muncă sifilitică ?
- Adică, titanică !
- A, ați lucrat în Titan, știam eu ceva, dom’le, șefu, ce mai munciți.
- Muncă, muncă ... muncă, muncă.
- Numai muncă, șefu !
- Bă ... uneori încep și eu ca de-alde mațe fripte ăia, să-mi pară rău după comunism.
- De ce, șefu ?
- Atunci, dormeam la birou, dar ... vila, a partidului, la munte vila partidului, la mare vila partidului.
- Așa e, șefu, viață nu glumă.
- Da’ acu’, partidu’ zice, vrei vilă, fă-ți, uite banii, veniți ca împrumuturi nerambursabile pentru spirijinirea IMM-urilor, ia-i, descurcăte.
- Păi !
- Și tu, muncă, muncă și iar muncă, fă hârtii, fă hârtii.
- Da, șefu, fac !
- Nu tu, bă, tu conduci mașina, eu muncesc.
- Da, șefu !
- Câtă muncă depui ca să-ți faci o amărâtă de vilișoară din banii de împrumuturi nerambursabile de la UE, ce muncă, și după ce că muncești atât, mai rămâi și cu puțini bani.
- Aoleo, șefu, ai luat-o razna, ce, nu cumva plătești impozitele ?
- Ce-ai, mă, eu să plătesc impozite, niciodată ! Nu dau lege că eu n-am de dat, dau lege că eu am numai de luat.
- Da’ de ce rămâi fără bani ?
- Împarți !
- Cu cine ?
- Cu ăia care a acordat împrumuturile nerambursabile pentru țara noastră, că doar n-o să ne facem noi vile din banii lor și ei să rămână, așa, să trăiască din salariu, de fapt de-aia ne dau ei atâția bani, ca să împărțim cu ei, frățește, mai dai la televiziuni și ziare să nu zică de tine ca-i furat, la poliție să nu te aresteze, la justiție să nu te condamne.
- Păi, da !
- Și uite așa se duc banii, la cât muncesc eu, cu ce m-am ales, cu ce m-am ales ?
- Păi, da !
- La cât muncesc eu, doar o vilă, cincizeci de camere, piscină, asta în București. O căsuță de vacanță, doar zece camere, la mare, vreo zece mașini și câteva conturi.
- Puțin, șefu, la cât munciți dumneavoastră, e puțin, da, că eu știu cât munciți, e puțin, meritați mai mult.
- Ce să-i faci, Grigore, asta e, muncim și nu ne alegem cu nimic.
- Da, șefu, câteodată parcă-i invidiezi pă ăia de n-are, e debranșați, n-are bani, da’ măcar nu muncește.
- Bă, și dacă n-aș munci, mai ziceai, da’ la cât muncesc eu ?
- Chiar așa, șefu !
- Toată ziua muncesc, pentru toți muncesc.
- Da, șefu !
- Pentru nevastă-mea să-i fac vile, pentru Margareta și alte talentoase să le fac albume dă muzică, cu video clip-uri filmate la Paris, Londra, Frankfurt.
- Păi, da, lumea să debranșează dă la căldură și ele își face video d-alea la Londra.
- Pentru tine muncesc.
- Pentru mine, șefu ?!
- Da, bă, să-ți scap rudele de pușcărie !
- Șefule, să știi că a promis că de bătut poate o să le mai bată pă babe, dar găini n-o să le mai fure.
- Aoleo, da’ ce-a pățit ?
- Păi ...
- Ã ?!
- Nu mai au babele găini, le-a furat pe toate.
- Vezi, dacă nu muncesc, numai au găini, dacă munceau aveau.
- Da, și avea și văru-miu ce să fure, că așa le bate degeaba, n-are ce fura.
- N-are ce fura, uite, dacă eu muncesc atât de munlt pentru țară, vezi, lumea trăiește așa bine că nu mai ai nici ce să le furi.
- Asta e, șefu !
- Vezi, Grigore, noroc cu UE asta.
- De ce, șefu ?
- Dacă nu ne da UE fonduri pentru autostrada care nu se mai termină, pentru sprijinirea IMM-urilor, să le sprijine atunci când le demolează primăria cu buldozeru’, pentru agricultură, să aibă lumea bani să plece la muncă în străinătate la muncă la negru în agricultură.
- Da, șefu, să dea UE că noi primim.
- Da, da’ să dea și ei mai cu adresă.
- Cum adică, șefu ?
- Păi, așa, zice fonduri UE și tu muncești de te rupi să pui mâna pe bani.
- Da’ cum, șefu ?
- Să zică, fonduri UE pentru domnul ... și să dea numele la fiecare.
- Păi, da, să zică fonduri UE pentru domnul Grigore, fonduri UE pentru domnul Grigore, fonduri UE pentru dom ...
- Ã, ajunge !
- N-ajunge, șefu, că n-am terminat cu temopanele.
- Cum, mă, nu ți-ai pus acu ... ?
- Șefu, la soacră-mea, la țară.
- A, așa !
- Da, șefu !
- Bă, băiete, câtă muncă !
- Mie îmi spui, șefu !
- Și la cât muncesc eu pentru țară, pentru fericirea acestei țări, mă, nu vine unu’ să zică mersi.
- Ai, șefu, că a mai venit.
- Cine, mă, nu vine nici unu’, asta e.
- Păi, da !
- Cât ma muncit eu pentru ei, să vină și să mulțumească că după atâta trudă, am muncit ca un rob pentru ei. Acum le-am dat posibilitatea să plece la muncă în străinătate.
- Unde, șefu ?
- Cum unde, la negru.
- Păi, da !
- Unde munceau ei la negru, dacă nu depuneam eu eforturi uriașe, dacă nu munceam eu zi și noapte să le asigur aceste locuri de muncă.
- Nerecunoscători, șefu, s-a văzut cu saci-n căruță, cu douăzeci de euro-n buzunar și gata, e șmecheri, nerecunoscători, mai și huiduie.
- Ce lume, dacă nu închideam eu fabrici, uzine, flote, mai plecau ei la muncă la negru când îmi vedeam eu ceafa.
- Nu, stau acasă ca proștii, niște inculți.
- Avea vreunu’ bani de excursii, să vadă Londra, Paris, Munchen.
- Nu, niște amărâți.
- Noroc că am închis și am lichidat eu fabricile și uzinele, ca să viziteze și ei țării străine, că altfel.
- Păi, da !
- Păi, da, dar la cât am muncit eu, la ce eforturi supraomenești am făcut ca să închid fabricile, ai văzut tu vreo felicitare, vreo vedere de la Hamburg, de la Roma, de la Barcelona ?
- Nu n-a trimis nici unul nimic.
- Hai, nu pă adresa mea, dar măcar a partidului.
- N-a trimis.
- Cât am muncit eu și partidul să lichidăm tot, ca să le creem condiții de a pleca de lângă copii și de lângă părinții bătrânii prin străinătate ca să muncească la negru, și ei, vreo felicitare, vreo vedere trimisă de la Paris, pe unde cerșesc sau mai știu eu pe unde.
- Nimic !
- Păi, vezi !
- Păi, da !
- Și la cât am muncit eu, împreună cu partidu’ să le creez locuri de muncă la negru, în străinătate.
- Da, șefu, cât munciți.
- Și cu ce m-am ales ?
- Păi, da !
- Cu huiduieli, după atâta muncă, să mă huiduie ?
- E, nu știe lumea ce-i munca, șefu, ce toți muncește așa mult și intens ca dumneavoastră.
- N-am ce face, asta e, trebuie să muncesc.
- E, mai lăsați-o ușor, șefu !
- Ce s-o las ușor.
- Să nu vă cauzeze, să n-ajungeți la spital.
- Bă, trebuie să muncesc, că au rămas baniii ăia de la TVA nerambursați.
- Și ce dacă ?
- Cum ce dacă, Grigore, miliardele alea de la TVA trebuie rambursate.
- Păi, da !
- Dar e mult de muncă.
- Sigur, șefu !
- Cui îi rambursăm, cât îi rambursăm, cum îi rambursăm.
- Păi, da !
- Și câte hârtii sunt de făcut, bă, este de muncă ceva de speriat, pentru un amărât de miliard de rambursat, bă, știi cât muncești.
- Aoleo, faci febră musculară.
- Te rupe cu munca !
- Păi, da !
- Câteva tone de hârtii faci și pentru ce ?
- Da, pentru câteva miliarde acolo.
- Din care, ține cont Grigore, trebuie să împarți, la partid, la ...
- La, la, la, muncă multă !
- Așa muncă multă că nici computerele nu te ajută.
- Dacă-i volumu’ dă muncă mult.
- Cumpărăm la partid computere în fiecare lună și nu-i de ajuns.
- Șefu, da’ ce munciți atât de tociți computeru’ în halu’ ăsta.
- Bă, Grigore, cum să-ți spun.
- Grigore, șefu, cum altfel să-mi spuneți.
- Nu, bă, să te fac să înțelegi cum muncesc eu.
- Vai, șefu, să poate, eu să nu știu cum muncești dumneavoastră.
- La cât și cum muncesc eu ...
- Păi, da !
- Se poate spune că sunt unul din cei mai muncitori.
- Cum, șefu, sunteți muncitor, nu v-ați cumpărat diplomele alea de la facultăți, acuma nu sunteți intelectual ?
- Sunt un intelectual care muncește mult.
- Păi, da !
- Știi cât e de muncă să dirijezi fondurile de afară, pe cele din țară, să aia, să aia.
- Șefu, eu nu știu cum munciți, eu care sunt toată ziua cu dumneavoastră.
- Eu pot spune că la cât muncesc sunt o adevărată ...
- Ce, șefu ?
- O adevărată ...
- Ce, șefu ?
- Definiție a muncii !