cândva mi s-a spus să trag linii paralele peste oameni dar ei privesc adesea șașiu nu pot să îmi permit îndreptarea punctelor de vedere peste zona permisă de imperative mâna lor dreaptă îmi arată mereu un stop implacabil să știu unde încep eu unde se termină ei să nu ne lăsăm prădați de aceeași oceanitate semantică trăire imposibilă în doi în n-1 - da eu întotdeauna uit să mă număr - și e bine să am secundele mele reverberante uneori le împart ca și cum ar fi cristale de stâncă fiecărui trecător tu se pare că ai deja o colecție întreagă din tot soiul de semiprețiozități ale mele și eu râd my lord râd mereu de plecările tale în gol fiindcă nu îți pot trasa la nesfârșit iubire am renunțat demult darius la desenul tehnic prefer o piramidă imposibilă utopică în care să simt că există încă Ra și chiar dacă nu te mai poți întoarce măcar efectele razelor se vor fi resimțind atunci când vei sta paresseux la umbra unui stejar fumând și scriind despre magic land și una dintre cele optzeci și opt de constelații alege tu sub care m-ai trăit și nu mă lăsa decât acolo prea îndepărtată de întunericul tău fiindcă nu mi-e îndeajuns de clară căderea în indigo nu mai caut geamănul stelar înțelegi deja am un atriu semnificativ sistolic și uneori se aude cum îți cheamă umbletul spre lhasa ca și cum am fi parcurs drumul acesta cândva sau așa ne iluzionează legenda oricum de la o vreme număr realitățile printre meridiane asimetrice ascult ploaia de la fereastra a șasea spre nord și tu știi că atunci când tac au pierit îngerii uciși de absența luminii fără prea multe explicații my lord spiritul nu are nevoie de silogisme și pledoarii pentru rațiuni artificiale hai să alergăm mai departe ca și cum am avea tălpi oranj