Eram înfiorată de ce auzeam. Nu-l cunoșteam așa pe Mihai.Simțeam o oarecare teamă.
Pentru a-mi satisface o curiozitate ce mă rodea am întrebat-o de unde știa că voi veni.
"Nu m-a sunat Mihai. Am simțit purșisimplu că vei veni și ai venit.
"Sigur nu te-a sunat?"
"Nu aș avea de ce să te mint." După câteva momente, văzându-mă răvșită, Sanda a continuat:
"Ai venit hotărâtă să vorbești dar nu ai spus nimic până acum. Am vorbit numai eu dar tu, nu!"
M-am hotărât brusc. Inima o simțeam bătându-mi în pântec.
Am băut o gură lungă de cafea, mi-am aprins o țigară uitând că mi-am mai aprins una.
Sanda mi-a stins țigara veche și m-a mângâiat ca o mamă. Mă privea cu ochii strălucitori și nostalgici, cu acea nostalgie a timpului când era o tânără.
Nu am talentul de a ocoli sau înflori povestirea. Ori tac, ori spun tot fără "floricele". Tot ce am de spus!
"L-am înșelat pe Mihai! M-am culcat de două ori cu fostul soț și asta de când sânt cu Mihai."
Sanda tăcea. Nu mă ajuta deloc.
Am continuat ca și când aș fi vorbit cu Mihai.
"Poate știi că în fiecare din noi, bărbatul pe care-l iubim, are un "aliat" care adesea ne trădează. Acest "cal troian" uneori ne face să nu fim raționale și să "comitem" lucruri pe care inima sau creierul nu ne-ar lăsa să le facem."
Privindu-mă cu căldură, Sanda m-a îmbărbătat:
"Bărbații nu vor să înțeleagă această "slăbiciune". Acest "virus" rămas de la ultimul soț ne trădează adesea."
Mă temeam că nu voi reuși să-mi închei confesiunea așa că am continuat grăbită:
"Îl iubesc pe Mihai. Poate că îl mai iubesc pe Costel. Nici unul nu e perfect. Nu pot să-i contopesc și nici nu se poate să îi am pe amândoi în același timp.
Opțiunea pentru Mihai e fermă și ireversibilă."
"Atunci de ce ai făcut-o? Eu știu de ce ai făcut-o dar va trebui să-ți formulezi explicațiile și să le susții cu voce tare. Știu că îți este greu dar numai așa poți să mai capeți puțnă liniște."
"Atâția ani petrecuți împreună, atâtea vise care nu se vor mai împlini au rămas în sufletul meu ca și când ar fi posibile încă.
Așa cum omului căruia i s-a amputat piciorul simte încă durerea membrului amputat tot așa a rămas această nostalgie a ceeace nu mai este.
Prima dată s-a întâmplat "reflex". Am fost trădată de propriul meu corp. Eram convinsă că nu va mai exista o "a doua oară". Orgoliul meu de femeie iubită de un altul, iubită așa cum nu a mai fost iubită, m-a îndemnat să fac dragoste rațional cu el. Am făcut o demonstrație de sex din dorința stupidă de a-i lăsa amintiri de neșters. Am dorit să-l fac să-i pară rău și să mă dorească așa cum nu m-a dorit vreodată.
Acum îmi pare rău. Aș da orice să nu se fi petrecut cele două"accidente". Ce mai pot face? Nu pot da timpul înapoi!"
"În primul rând întreabă-te dacă într-adevăr totul s-a încheiat între tine și "fostul."
"Am încheiat acest capitol în modul cel mai sigur."
Nu te grăbi să-mi răspunzi. Dacă totul este așa cum mi-ai spus singura ta scăpare ar fi să nu recunoști niciodată în fața lui Mihai, indiferent ce s-ar întâmpla. În tine există "aliatul" lui care îl va obliga să te creadă. Te iubește și ai un "avans de încredere" care este foarte mare.
Rupe orice fel de relație cu "fostul". Șterge-l de pe mess, șterge-i numărul de telefon din agendă, uită tot ce s-a întâmplat.Trecerea timpului va lucra pentru tine.
Nu încerca demonstrații de iubire în pat sau cel puțin nu acum. Poartă-te normal și dacă sesizezi o cât de mică schimbare la el față de tine, vino iute să vorbim."
Mă simțeam mai liniștită, acum întrevedeam o luminiță la capătul tunelului.
Sanda mi-a redat speranța că aș putea trece cu bine această teribilă încercare.
Cu un tonus nou i-am spus că vom pleca la copii. I-am spus de nepoțică, de dorul de ei, de speranța că peste ocean îmi va fi mai ușor să uit ce s-a întâmplat.
A sunat Mihai anunțându-mă că este jos. Sanda a insistat ca el să urce. A acceptat dar nu a apărut imediat. După circa un sfert de oră a apărut la ușă cu un buchet de trandafiri albi. I-a sărutat mâna și a mângâiat "lupul".
Sanda îl privea cu drag dar nici o clipă nu am simțit gelozie sau un alt sentiment advers. Era o privire caldă cu care întâmpina un vechi și bun prieten.
Punând florile într-un vas mare, Sanda îmi explica de parcă Mihai nu era de față:
"Când soțul tău oferă trandafiri albi este ca o atenționare: "numai curățenie, numai sinceritate." Apoi adresându-se lui:
"Mulțumesc, Mihai. Ai rămas același tip galant."
"Vă mulțumesc că ați trecut să mă vedeți. Pupați toți copiii din partea mea. Vă simt ca pe familia pe care și-o poate dori oricine. Drum bun și să veniți sănătoși!"
Am coborât. Mihai mi-a întins biletele de avion spunând:
"Nu sunt bilete "numai dus!".
Reproșurile minuscule pentru ce nu am făcut atunci când se putea erau prezente mereu. Unele le sesizam imediat, altele le înțelegeam abea după un timp.
"Știi de ce m-am despărțit de Sanda?"
Cu un fior rece ascuns în inimă i-am răspuns:
"Mi-a povestit."
După asta Mihai mi-a relatat o întâmplare a unui coleg din vremea când era ofițer, care la venirea pe neanunțate acasă, și-a surprins soția cu un altul în pat.
"Și ce reacție a avut?" am întrebat eu încercând să par nonșalantă.
"Soțul a cerut amantului o monedă drept plată pentru "serviciul prestat". Intrusul, temător a împlinit cererea soțului încornorat după care s-a îmbrăcat și a plecat netulburat.
După această întîmplare, soțul pe parcursul aproape de doi ani, scotea moneda din buzunar în fața ei, o arunca învârtind-o în aer și exclama: "bună plată, ieftină femeie!."
După doi ani ea nu a mai rezistat presiunii psihice."
Nu am dorit să aflu ce a însemnat acel "nu a rezistat."
"Mâine la ora 14.00 avem avionul. Mi-e tare dor de copii!"
"Și mie" am răspunds cu voce tare în timp ce în gând îmi spuneam: "sunt bunică."
Am ajuns acasă.
Cornelia s-a bucurat enorm pentru cadouri.
Am insistat să o văd îmbrăcată de ocazie.
A lipsit aproape o jumătate de oră.
În cadrul ușii a apărut o femeie distinsă, corect fardată, cu părul aranjat într-o pieptănătură de zi.