Cand oamenii tac, ingerii trec, am mai spus, scris asta candva, nu?
-Cu mine vorbesti? Nu, nu-mi amintesc, tu nu vobesti nicicand, cu mine cu atat mai putin.
-Nu-ti vorbesc, gandeam doar.
Si toata intristarea asta din capul tau ai zice ca conteaza, nu in povestirea data. Pianul din camera de zi il voi muta in baie, acolo locul e mult mai bun pentru el, umezeala ii face bine, cartile din biblioteca improvizata in pod am sa le ard, e prea frig asa ca voi gasi o utilitate, ultima. Multor cuvinte aruncate in lume. Nu tu esti cauza disperarii mele. Tu doar esti, intamplator in aceiasi arie de nemultumire .
Hispanicul nu vrea sa moara, am incercat sa-l conving ca asa e mai bine dar zadarnic, uita repede.
Maine poate-l omor cu mana mea si toate vor fi rezolvate. Credea ca poate desena ganduri, ca poate schimba ordinea data uitand cuvinte
-Tu poti face asta?
-Nu, doar tu poti inventa o asa tampenie.
-Tampeniile mele sunt tampeniile lumii, oricat de inadaptat as fi prostimea si visele ei ma influenteaza
-Pe tine nimic nu te poate influenta, nu stai sa gandesti destul pentru a putea fi influentat
La jumatatea lumilor noastre un naiv a sadit un cires. Un batran vicios a fost pus sa-l pazeasca iar eu trecand pe acolo nu am incetat sa ma minunez.
Batranul, umil la prima vedere, ingrijea peste anotimpuri ciresul, de prea multa grija nu avea el nevoie dar nici batranul nu se dadea de ceasul mortii cu grija. A fi deranjat in ceasul mortii, un fel de culme a nerabdarii.
Si iernile fiind lungi, batranul astepta, primaverile trec repede asa ca batranul nu le prea prindea dezmeticindu-se cu greau, verile ii solicitau toata energia, ca nici multa nu prea avea cum sa fie iar toamna trecea. Nu despre timpuri si treceri prin viata incerc sa spun ceva ci despre nici un timp si o continua stagnare incerc sa bat campii. A bate campii?? Un copil, nu pentru antiteza ci fiindca el e fizic aici, imi spune ca se grabeste fiindca nu-i ajunge timp. Cand cui nu-i mai ajunge timpul? Batranul, focus, despre batran aveam de spus ceva.
Dupa amiaza sau sambata, asta pentru ca ne e egal, isi va plimba papucii prin casa, un obicei bun capatat in timp, se va gandi la cat de multe sunt de facut, va face planuri pentru ce si cum va face, se va ingrijora ca poate nu e timp pentru toate, va grabi ganduri, isi va plimba papucii, cu pasi egali, va trece. Dupa un timp se va culca, asta e tot, doar atat poate face, timp pentru a face lucruri nu va mai fi. Bine.
Batranul vicios, un om, egal cu noi toti, diferit de voi, a avut o viata. Cu o femeie a lui pe care a iubit-o, a luat-o de nevasta dupa o vreme a urat-o intr-atat incat a uneltit povesti despre cum si cand ar putea-o ucide, tarziu a inceput sa-i fie indiferenta si a lasat-o sa traiasca in linistea ei. A murit singura, dupa prea multi ani, a plans-o si si-a inchipuit ca e un soi de victima a destinului si ca el singur e un fel de blestem al lucrurilor nefacute, a scris pe un post-it “vin si eu” la dus la cimitir si in semn de ultim omagiu l-a lipit pe crucea nevestii. A plans de ciuda. Dupa cateva zile cand a mers sa fure florile pe care rudele pioase obisnuiau sa le aduca acesteia, a gasit scris in josul mesajului “nu e cazul, vin eu cand termin”. A plans de frica. Asta da blestem, acum vine din toate partile?
Ciresul, vara era singura sursa de venit pentru batran, daca ma gandesc stiu ca era singura sursa de venit pentru un an intreg
- Cum poti trai un am pe seama unui singur cires?
- Nu poti
Dar pentru ca nimic sa nu fie simplu tot vara si tot pentru cires veneau si graurii, pasari nebune fara gram de creier care nu puteau intelege drama unui batran fumator lipsit de tigari indelungata vreme. Furau ciresele, poate fiindca rosul e o culoare puternica, primara, frumoasa, nu stiu sau stiu ca pasarile nu vad color dar asta nu conteaza, poate gustul sau simpla necesitate le facea sa fure zilnic cirese. Batranul astepta vara, se instala la umbra ciresului si cu o masinarie diabolica alunga graurii veniti la furat. Facea un zgomot infernal cu zeci de capace legate in sfori, cu cioburi de sticla colorata puse acolo cu dublu scop, sa taie din aripa graurilor batrani sa-i pacaleasca pe cei tinei, acestia inghitindu-le din greseala si murind sfasiati de o durere prea lunga. Avea si cuie de lemn, lungi cam cat paiul de trestie suspendate peste copac si lume pe care un alt dispozitiv bolnav le azvarleau la un semn peste stolul de pasari, peste oameni si nori deopotriva. Era felul batranului de as-i declara ura fata de mine.
Graurii mureau cu miile dar nu conta, altii le luau locul si drama continua.
Batranul obosea dar nu dispera stia ca va veni ziua cand va putea culege ciresle perfecte, colosale, avand gustul tuturor verilor trecute, le va aseza in cosuri enorme inpletite din spuma si captusite cu iederi si le va vinde regilor nebuni de la marginea satului.
Va avea astfel bani pentru toate tigarile pe care si le-ar putea dori. Va muri de cancer dar va fi fericit ca a stiut de ce.
Cum lucruri se complica in toate naratiunile postmoderniste nici aici nu pot ramane asa. Slabiciunea acestui batran erau copii,fiindca nu-i avea inchiria de la vecini care aveau prea multi. Privea cum cresc si cum isi fac vise, le asculta povestile despre viata, ii ajuta sa-si lege sireturile iar seara ii trimitea acasa promitandu-le ca in ziua urmatoare va inventa pentru ei povestea perfecta. Intr-o astfel de zi in care copii venira sa spuna si sa asculte cuvinte insirate la intamplare, batranului ii veni ideea sa-i lase sa urce in cires pentru as-i culege fiecare o mana de cirese perfecte. Gandi ca astfel le va face o bucurie de-o clipa si poate ei, desi nu pot fi pacaliti, vor tolera inca o vreme prezenta lui si lipsa totala de fond a zilelor petrecute in curtea plina cu buruieni si cioburi, grauri morti si chistoace de tigari uitate de timp. Aceste din urma nu cred ca sunt biodegradabile fiindca pareau acolo de la inceputul vremii, cred ca ele fiind acolo aruncate aiurea un alt batran vicios s-a gandit sa fabrice tigari si a creeat o industrie fumurie, s-a inbogatit si a murit.
Copii incantati de noutatea momentului au urcat in copac si au cules ciresele, pe toate, erau de neoprit. Zadarnic a incercat batranul sa-i alunge, a strigat disperat vorbe de ocara a amenintat in fel si chip s-a gandit sa-si foloseasca masinaria pentru grauri, poate ca miile de cuie le-ar fi spart teasta si asta sigur avea sa-i opreasca. Nu avea asigurare, asta l-a oprit. Neavand asigurare nu-i putea omora, cum nu avea bani cu ce sa plateasca stricaciunile.
Nu amanati, pentru orice situatie asigurati-va, lista societatilor de asigurari omologate de stat va este oferita gratuit la pagina de postfata.
Cand au terminat cu ciresul au aruncat tot pe jos si bucurosi au calcat in picioare ciresele perfecte, viitoarele zeci de baxuri de tigari ale batranului prost. Nici macar una nu a fost mancata nici de batran nici de copii.
Cadere nervoasa asa cred ca se numeste ceea ce a trait personajul nostru, disperarea nici nu a reusit sa-l cuprinda atat de unflat de plans era, bocea zilnic nimic si nimeni nu-l putea opri. Inchipuise planuri perverse , cumpara pe datorie otrava de soareci, alta otrava nu putea fi procurata in acele vremi, cu gandul sa-si faca asigurare si apoi sa-i ucida pe copii, poate si parintiii acestora meitau sa fie omorati, daca va fi suficienta otrava o va face. Umbla cat e ziua de lunga pe ulita satului tipand cat il tinea gura ca se va razbuna ca va pune foc peste case si oameni ca va ucide oameni si gaini deopotriva pentru a se razbuna.
Satui de asa manifestari, total nepotrivite cu normele …, oamenii au decis sa-l duca la psihiatru. Acolo l-au internat, intrebat si masurat. Au pus masini ciudate sa-i masoare factorul de stres, au facut analize de sange si iau radiografiat stomacul, asta ca nu cumva sa fi facut ulcer. Ulcerul e o boala grava spuneau ei, ca la cap nu au gasit nimic, era gol.
O imensa cavitate maronie cu mii de santulete prin care se scurgeau firicele abia vizibile de sange ce nici nu mai avea culoare potrivita, era albicios si cu o vascozitate crescuta, de la prea multe grasimi au spus medicii.
Dupa o vreme s-au plictisit si au prescris ceai de tei, cate trei pliculete de trei ori de zi timp de o luna.Vor vedea atunci ce e de facut daca nu-si revine, probabil il vor euta