Oglinda în care se bălăcea Senzius nu avea actualizată rezoluția, ceea ce demonstra doar lenea proprietarului, acesta fiind binevăzător, desemnat agent imperial în problema delicată din Amateras. Își juca destul de bine rolul, făcuse exercițiile impuse în sala pregătitoare Eser Upe și primise de la comisia de evaluare calificativul maxim, fiind ridicat la rangul de haozis. Trăia printre nevăzătorii de pe Amateras, fără să se fi născut niciodată o bănuială care ar fi însemnat automat deconspirarea, pentru că, la orice întrebare despre simțurile lui, i-ar fi fost imposibil să mintă. În oglinda pe care o avea, Senzius nu se putea bucura de imagini clare, ci doar de sunetele strigasului ales și de atingerile fine ale serantelor magice cu care fusese dotată oglinda.
- Senzius!
Luat pe neașteptate, Senzius se rostogoli din oglindă pe lemnul moale de kalya al pardoselei.
- Înalt Călăuzitor, nu te așteptam, tocmai eram în...
- Nu mă interesează unde! îi tăie avântul Hesper. Asta dacă ți-ai făcut drobosul.
Și îl privi zeflemitor, lăsând să i se citească pe față sentimentele pe care le avea pentru Senzius. Acesta, însă, era cunoscut pentru nepăsarea cu care primea fie și insulte imperiale, cu atât mai puțin putea să-l influențeze atitudinea lui Hesper. Continuă, ca și cum n-ar fi fost oprit:
- O superbă serantă am avut azi. Aaayyy, aaayyy, minunate mâini. Ce să mai spunem despre lavee, când te atinge cu ele simți că ești în Hypius înconjurat de cele mai senzuale xenala!
Apoi îi făcu un semn din buza inferioară și se aplecă spre urechea lui:
- Eu le-am creat, când ocupam scăunelul de Prim-Laborant. Dar a venit Reprezius în locul meu și a făcut serantele. Nu se compară, îți zic, dar asta de azi a fost bună. Dacă vrei, o poți proba. Hai, știu că-ți place.
- Senzius, ai luat prea multă habalnya?
Habalnya era un amestec de frunze și rădăcini dintr-o plantă euforică, venalya. Consumul acesteia nu era interzis, dar fusese limitat la un sfert de stic pe zi, un stic fiind a doisprezecea parte dintr-o kelia, unitatea de măsură oficială de pe Metis. Locuitorilor din Amateras li se făcuse dispoziție specială, astfel aveau permis o jumatate de stic de habalnya, având în vedere condiția lor.
- Ce tot spui. N-am luat nimic azi, nici nu-i nevoie cu o serantă ca asta. Te rog, intră să te bucuri de ea. Și te poți considera fără nicio datorie la mine!
- Datorie? Dar n-am nimic de împărțit cu tine, haozis fără minte!
- Ghicesc o urmă de mânie în spusele tale, Călăuzitorule, zise calm și cu același zâmbet deschis Senzius. Ai grijă, kareele se adună în taler și Împărăteasa nu va fi mulțumită de asta.
Hesper închise ochii și spuse de câteva ori în gând “Mergător Suprem, cel ce ai creat Balanța” pentru a se liniști. În timpul ăsta Senzius pregăti o habalnya și i-o întinse:
- E mai bună cea de aici decât ce aveți în grădinile imperiale, am ajutat la producerea unui soi mai aromat și mai...
- Puternic? îi luă vorba Hesper, este interzis! Am să transmit la Palat această informație.
- Faci cum crezi, replică Senzius și zâmbetul i se transformă vag în rânjet, dar ar fi bine să-i spui și despre karee. Ce nu știi e că Împărăteasa preferă de multă vreme habalnya de aici. În pachetele pe care ți le dau, pe lângă plantele de care au nevoie laboranții pentru grefe, pun mereu câteva legături de visalya, de care se ocupă apoi Reprezius...
Hesper simți că se sufocă. Începu să tremure din tot corpul lui pirpiriu de Călăuzitor și urletul care urmă făcu să vuiască bolta de plasmă care încătușa orașul.


(va urma)