Curge peste plaiuri surâsul primăverii. Cald, aromat, desuet.
Șterge ziua pe la ochi și o limpezește, îi dă strălucirea răsăritului. Pe o creangă, o pasăre își scoate ciocul de sub aripă și țirlăie a zori de ziuă. O pasăre necunoscută mie, că turturici, vrăbiuțe, rândunele și ciocănitori vin ades prin micul crâng de sub geamurile mele.
Mă uit spre locul de unde apare soarele, văd o lumină de metal topit, se dilată, se scurge din arămiu înspre trandafiriu, roziu, apoi un galben oranj intens surprinde vârfurile plopilor lansați înspre întâmpinarea zorilor.
Încărcată de primele raze de lumină, închid ochii, beau soarele în mine. Am luat doza de soare, de lumină, de viață.
Și scriu.