"Les jeux sont fait"

Asteapta amandoi. El si ea, fata in fata, avand intre ei aruncate de-a valma, lucrurile pe care au pariat. El a zis ca pune in joc cativa ani din viata, ea a aruncat atunci "nici o promisiune". El a aruncat apoi cateva intrebari, iar ea a plusat cu niste raspunsuri in doi peri. Iar printre astea, o gramada de gesturi tandre si alte nimicuri, pe care le-au aruncat pe masa verde fara sa se uite la ele, ci privindu-se mereu unul pe celalalt, pandindu-si reciproc reactiile.
Acum asteapta amandoi, privindu-se in ochi, iar bila alba se invarteste parca de o vesnicie. Ea este sigura ca nu-i pasa daca castiga sau nu, el nici nu vrea sa spere. Au aruncat tot ce aveau in joc, stiind ca vor pierde probabil, insa acum doar asteapta. Si nici unul dintre ei nu vrea sa clipeasca primul.
Dintr-o data ea isi da seama ca indiferent ce se va intampla, va pierde. Fiindca a aruncat tot ce avea in jocul asta, si acum, cu mainile goale, stie ca nu-i mai poate darui lui nimic altceva.
El stie ca a pariat pe mai mult decat avea, si acum, aceeasi teama il strabate pana in adancul fiintei. "Nici de data asta" isi spune el, iar ea poate citi in ochii lui, cuvantul "adio".
Fara sa spuna un cuvant, se ridica amandoi, inca privindu-se in ochi, intelegand ca nu mai au nimic de jucat, ca s-a terminat in chip bizar toata nebunia, si ca de fapt nici nu-i mai intereseaza pe a cui culoare se va opri bila.
Acum indraznesc sa clipeasca, isi arunca cate un suras trist, se intorc amandoi odata si pleaca. Nici el si nici ea nu se uita in urma. Se vor intoarce sa priveasca unul in urma celuilalt atunci cand vor fi siguri ca nu se mai pot vedea.
Rien ne va plus.