La fel ca ceasul tremur. Ceasul tremură atunci când este smuls din perete, când nu reușește să se dezlipească singur de zid; de-aceea tremură, din neputința de a se elibera nedeliberat. Îmi place ceasul, ceasul vechi și ceasul morții, necunoscut atât mie, cât și celor ce-l fabrică, mă refer la demiurgii care se scriu pe caietele deteriorate, pline de idei obsesive ale nefolositoarelor zeițe tâmpe. Feminitatea regăsită într-un gând? Sau aceleași preconcepții
despicate despre femeie? E ceva absurd..ceva ca o limbă de ceas, de ce ceasul are limbă și eu la fel? Am eu ceva în comun cu el sau este doar o modalitate de a ne circumscrie perioadele temporale(el), perioadele de vorbire(eu). Poate limba este un delimitator, o insignă a vorbirii, la fel cum ceasul este o variantă descurajantă a timpului pe care îl folosim ca pe un oarecare bun sau rău, psihotico-absurd, plin de sens pentru roboții industriali cu chip de trecători
Probabil că din spiritul nostru nu a mai rămas decât o autostradă pe care se perindă informația necontenit, poate că Le Tour Eiffel ni se pare o oarecare construcție arhitectonică, posibil comparabilă cu Mănăstirea Putna(nu ca
semnificație religioasă, ci ca ansamblu arhitectoral, pe care elementele de piatră s-au decis să-l constituie). O minte ageră s-a trezit dimineața, s-a culcat din nou, s-a sculat, s-a culcat..oglinzi paralele în care se reflectă lenea=valoarea românului normal. De aceea Eminescu v-a displăcut, pentru că a muncit peste măsură, sfidănd până și un marxist convins. Eminescu nu avea ceas, noi avem. Ceasul morții sale nu vă e cunoscut vouă, pseudo-critici prost informați. Ceasul vostru vă e arhisuficient, prin el răsună
operele voastre..atât de perene încât calul s-ar simți jignit să elimine un excrement atât de inconsistent sub numele căruia sa fie tatuate creațiile anti-eminescienilor.
Sper ca limba ceasului să fie mai puțin subiectivă decât orgoliul unor astfel de personalități.