Te-ai simtit vreodata ca un punct?Imi raspunzi

"nu, cum sa ma simt ca un punct, cine a mai

pomenit asa ceva".Zambesti.Zambesc si eu de

absurditatea situatiei.Dar intrebarea mea nu e

absurda.tu esti cea care nu stie ce e acela

"punct".Pentru tine punctul e doar un semn

grafic, utilizat in diverse situatii, si

optional alaturi de alte semne grafice.Uneori

punctul e o bulina, o pata, sau o opine sub

forma unui punct de vedere, daca luam in

considerare si sensul figurat.Uneori un punct

e un etalon de masura, "cat un punct", "cat

doua puncte", "cat trei puncte".Punctul mai e

si parte dintr-un intreg, o jumatate, un

sfert...sau e singur.Intr-o zi am primit o

scrisoare.Nu scria nimic pe plic dar banuiam

de la cine puteam fi.Era foarte frumos plicul,

era verde cu margini negre.Scrisoare era

scrisa pe o foaie, la randul ei verde si era

de la o fosta iubita( o stii de altfel, pe

lacrima mea, asa o sa'i spun mereu)care cauta

sa puncteze cat de mult am insemnat pentru

ea."Dragul meu, pentru ai fost mine ai fost

cel mai important punct din viata mea."Eu, un

punct?! ma intrebam pe atunci.Da, eu un punct,

cel mai important punct din viata cuiva.

"inainte sa te cunosc viata mea se scurgea

fara oprire ca si cum ar fi fost un izvor

nesecat, dar unde ma varsam in ce mare? Ma

varsam intr-o mare seaca unde nu ma astepta

nimic, nici alte izvoare, nici blandetea

nisipului de pe fundul marii, nimic.Viata mea

se scurgea in van si eu scriam despre

ea.Scriam fraze lungi, interminabile.Nu ma

opream niciodata fiindca ceva lipsea si nu

puteam sa pun punct.Lipseai tu, punctul vietii

mele.Aveam nevoie sa spun "te iubesc PUNCT",

sa spun "iti multumesc ca ma faci fericita

PUNCT".De atunci tot ce am scris a avut

punct.Tu ai fost punctul meu si te'am iubit

pentru asta si o sa te iubesc." Povestea

noastra de iubire e complicta, stii doar, dar

iti spun, citeam scrisoarea si tipam "sunt un

punct, sunt un punct si inca ma iubeste". acum

spune-mi, tu te'ai simtit vreodata ca un

punct?