Am trei rădăcini pe mine.

Două dintre cele mai frecvente urme pe care le lasă cuțitul îmi aparțin, sunt lăsate să-mi alunece de pe gât pe frunte,
în același sens de curgere a lavei de plumb pe muntele prichindeilor, enormitate pictată de celibatarul care nu va avea niciodată o asemenea bucurie.

Peștii ne devoreaza pentru că nu mai au hrană normală.

În ghiveciul acvilin se scaldă doi frați, au tulpini eretice
și ochii mă urmăresc încă din primele seri în care ne pusesem laolaltă pentru o mămăligă albă.

Ieri citeam Capitalul în scorbura în care Marx îl concepuse.