întâlnirile, darius, fericitele întâlniri în invizibil, atingerile imateriale, ochii de copil, precum boabele de strugure, brumați de amintiri, căderile în noi, toamnele închise la nasturi, pelerina de ploaie a mamei și drumul.

nu e nimeni pe acel peron, nu aștept, nu sunt așteptată.

fiecare își scrie destinul pe alt cer, darius, de aceea uneori când îți strig numele tu crezi că e doar un tunet, îți spui că va ploua torențial, nu e timp de ieșit la plimbare.

eu râd.

fluidul, darius, fluidul nu e amenințător, nu aduce cu el nici pierderea, nici moartea. eu urăsc uscăciunea, sterpul. de aceea pot răsări și în deșert, îmi trag seva din orice particulă vie.

lasă-mi mie ploile, facem acum pactul acesta, numai o dată. o dată pentru viața asta. iar când îți va fi prea sete vei avea aici apa mea. iar dacă îmi va fi dor de un țărm, de o fâșie de uscat, îmi vei întinde trupul tău, mă vei acoperi, mă vei da înapoi materiei.

nu mă opri încă. nu știu cât mai am de hoinărit așa, în sălbatica mea trecere.

voi simți când a venit ziua cuprinderii, când a venit ora pământului. am să mă aștern, doar că acum îmi lipsește liniștea din neliniște, darius, îmi lipsește locul tihnit. poate mă tem sau poate sângele meu e prea viu. nu se lasă închegat, nu se lasă amestecat, nu se lasă ucis.

nu încă.

e timp pentru toate, e timp și pentru dansul sângelui, și pentru aerul dinlăuntru.