Zilele au trecut și am uitat de existența femeii din Mercedes, până azi, când ne-am reîntâlnit. În barul în care lucra, am ajuns și noi,la cafea...Ioana este foarte fericită pentru că va afla în final ceea ce o interesează. Cum să ne comportăm cu bărbații? Când să punem întrebări și când să ne facem că plouă? Dacă avem încredere în ei și nu o merită, cum procedăm? Să le controlăm mobilele? Să nu-i mai credem niciodată? Să punem punct, indiferent de repecursiuni?
Și apare Ana că despre ea este vorba, adică noi pe ea o așteptăm să ne elucideze. S-ar părea că suntem disperate dacă am ajuns să cerem sfatul unei bărmănițe, dar mai mult pentru a auzi o altă părere, poate ne spune ceva cu adevărat interesant, ceva la care nu ne-am gândit, decât pentru a-i urma sfaturile îndeaproape.
- Cu ce vă servesc? Evident că nu mă mai ține minte. Îi explic ce avem cu ea și de ce credem că ne-ar fi de folos în timp ce așteptăm cafeaua.
- Am înțeles. Dar nu pot să vorbesc atât de mult cu voi acum că vine Șefu' și nu avem voie să stăm la taclale cu clienți... Și asta e discuție lungă, drăguțelor! Vă las numărul meu de telefon și mă sunați mâine că sunt liberă: 0726...... Vorbim la telefon!
- Da. Te sunăm mâine, Ana! Spor la treabă în continuare! Și sperăm că nu te-am uimit...Și zâmbim șiretlice.
- Nu, deloc!
Am terminat cafeaua și am plecat mulțumite că tot am reușit să aflăm numărul ei de telefon...tot este un start. Ne îndreptăm spre casele noastre unde toate sunt exact așa cum le-am lăsat, unde nu se întâmplă nimic deosebit, unde trăim noi... Totul este un șablon din care nu poți să ieși și pe care îl urmează toată lumea, chiar dacă nu recunoaște! Sau totul este relativ...cum spunea cineva...Prefer șablonul relativității! Nu?