Am incercat sa zbor…………..


Sunt un idiot……..am crezut ca pot sa zbor. Da am cazut prada realitatii ireale si de atunci cad in gol, numai timpul si ratiunea ma mai poat salva, caci sufletul meu sta gata sa cada de pe piatra destinului in abundenta necunoscutului feroce ce vrea sa ma inchida in carcera vietii. Nu vreau sa fiu mediocru din nou caci de asta m-am temut toata viata, mai bine ratat decat sa fac parte din clasa de mijloc. Dar n-am incotro nu pot sa ma remarc, aripile nu ma mai poarta in visare ca inainte si simt cum cutitul vremii imi penetreaza inima, incetul cu incetul pana ce paharul suferintei si indurarii se va umple si voi lua foc. Atunci o sa umblu mort printre cei vii si o sa neg decaderea, caci pierdut din echilibru am cazut si simt cum arcasii cetii, isi reped sagetile destinului spre mine si eu nu pot decat sa neg negarea.
De ce crezi ca poti zbura? De ce ma chinuie dorinta de mai mult, de ce simt ca nu pot sa evadez de mine si sa scap de carnea putreda ce-mi impovareaza sufletul?........vreau aripi sa cuprind in ele necuprinsul si pe tine. Vreu sa renasc din cenusa cenusei renascute traind viata ca pe cel mai banal lucru, obisnuita sa ia forma materiala si sa-mi lase temerile acolo unde nu le vad nici eu.
Sunt inger dominat de demoni, ce-si face loc printre stihurile vremii si singura piedica in fata decaderii ramai tot tu, pacat ca tu nu existi… Acum ingerul vrea sa zboare dar demoni-l trag in jos spre infernul ce-i arde si ultima sperata. Atunci intervine inevitabilul si infernul devine astfel purificator, si iti da o alta oportunitate ce nu o poti refuza si ciclul se reia si tu nu poti face nimic nu te poti pune cu destinul, nu poti lupta cu vantul, nu poti sa ajungi la stele si luna nu-ti poate fi iubita si atunci stau si ma intreb, de ce nu pot sa zbor?