agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-02-27 | [This text should be read in romana] |
Ca în fiecare an, doamnele bine din înalta societate americană forfoteau prin marile magazine de lux franțuzești, cinau cu mari creatori de modă sau sau luau micul dejun cu bijutieri remarcabili, ca să nu rămînă de căruță în toi de decernare a premiului Oscar, la care bineînțeles că erau invitate, tinere și bătrîne la marea festivitate. Actrițe cu experiență în artă dar și în sex, majoritatea pornind de la salteaua clasică, peștele personal și producătorul burtos, cu urechile astupate cu vată, le plăcea desigur ca odată pe an să se întîlnească în sfînta familie a Holywood- ului ca să-și arate toaletele exorbitate, mult mai scumpe decît la celebrul bal al operei vieneze. În acest an, erau și mai multe invitate, care semănau și mai mult între ele de vreo 20 de ani, pe multe dintre ele nemaiputînd să le deosebești, pentru că toate arătau la fel: blonde, platainate, cu nasul mini sau midi, ochi negri sau albaștri și aceleași trăsături ca ale păpușii celebre Barby. Ei, cam trei sferturi de culoare, cam duri, cam necizelați dar la fel de bine îmbrăcați, nu arătau ca doamnele, erau mai decenți și arătau ceva mai multă personalitate. Pentru nimic în lume Tom Cruise nu voia să fie confundat cu Harison Ford sau cu Brad Pitt. Nici măcar cu Eddie Murphy. Nu aceleași ambiții le aveau doamnele, care, parcă erau surori gemene, numai rochiile le deosebeau prin decolteuri, culoare și paiete. La marea festivitate, s-au întîlnit ca de obicei întîi pe celebrul covor roșu, sub privirile extaziate ale muritorilor de foame veniți de prin cotloanele Americii, aruncați ca niște saci de box la tribune. Fețele obosite, unele trase și ridate, altele îngropate în grăsime, obosite de așteptarea enervantă de zile întregi la porțile orașului fermecat, contrastau cu luciul de gumă artificială al măștilor vedetelor, care-și amestecau rujul, se piveau apoi cu ură și se înjurau printre dinți.
A apărut și mama Gena, alias Ellen DeGeneres, o femeie dintr-o bucată, care, fiind lezbiană și domina, nu a putut renunța la costumul rigid și masculin, trebuia să prezinte marele show pentru bogați, săraci și pentru mediile de comunicare din toată lumea. Ea a fost singura dintre prezentatoare, care s-a încăpăținat să apară în costum, de fapt în costume petnru că s-a schimbat de vreo trei ori, odată apărînd chiar în alb ca un Joe Dassin feminin. Cine a fost indiscret și și-a clătit ochii prin culise, l-a văzut și pe nea Tase, un băiat simpatic, de circa 60 de ani, slab, care nu-și ascundea etnia sa de rroma. El s-a ocupat de partea muzicală de divertisment, partea grea revenind tot trecutului cumpărat de un italian care a cîștigat premiul Oscar pentru cea mai bună muzică de film, muzica fiind compusă de fapt de un băiat sărac, care a compus cîndva și muzica pentru filmul „Lista lui Schindler”, al cărui nume s-ar cam traduce în limba romănă Geantă. Un alt rroma care se rușina că-i rroma și spunea tuturor căi negru și că e rudă cu Stevie Wonder, se ocupa de partea de balet împreună cu Mărin, tot un rroma, prieten cu cunoștința noastră mai veche, Andrei Săculete, invitat și el la marea festivitate. Săculete purta un costum negru lucios, cu guler de iută, foarte modern de la Giorgio Armani. Nu fusese de data aceasta nominalizat pentru Oscar, dar se înțelegea foarte bine cu regizorul neamț care a primit acest premiu pentru filmul lui „ Lasă-i pe ceilalți în aia măsii, nouă să ne meargă bine”, titlu ușor deviat din cauza unui alt maestru al porcăriilor stradale, Martin Scorsese, care a pus și el la rîndul lui pe o statuie pentru un film despre o mafie iubită. Nimen n-a lipsit, iar casele de modă au dat tot ce-au putut mai bun în ceea ce privește vestimentația...Fiecare invitată a declarat portarului de unde și-a cumpărat rochia, cît a costat și cîți croitori au lucrat la ea, iar un ajutor de portar nota numele starului, casa de modă de unde starleta cupărase rochia, culoarea, materialul și prețul înclusiv TVA plus bacșișul pentru croitori, pentru creatorul de model și pentru comisionerul care i-a adus-o la unul dintre reședințele somputoase. După trecerea în revistă, urma călcatul pe covorul sfînt și roșu, arătarea picioarelor pînă la ombilic dacă se fi putea, scoaterea sînilor din decolteu și zîmbitul în fața camerelor de luat vederi... Bărbații erau veseli, veneau mereu din culise și iară se duceau acolo, ca să poată să dea mîna cu ecologistul politician Al Gore, care din păcate a plecat cu mîinile goale, neprimind statuie. O armată de fete negre și necizelate de tip Romica Puceanu au început să plîngă pe scenă, după care au exclmat spre culise (le-am rupt gura, să moară mama!). Au primit oscaruri matroanele care o imitau pe Aretha Franklin, a primit și Martin Scorsese, toți au fost mulțumiți. După ceremonia decernării premiilor, în timp ce s-a glumit și s-a rîs, toate starurile rămînînd cu gura înțepenită de zîmbet ca să-și arate dinții albi mai bine de trei patru orișoare, au năvălit cu toții spre popotă, unde-i aștepta maestrul bucătar de origine austriacă, un băiat care nu gătea decît biologic, fără hormoni ca pentru plebe și fără gene biologice din geanta buclucașă a Lenuței DeGeneres, care în timpul liber studia microbiologie și genetică umană. A venit și Celin Dion, cu aceiași față cabalină, lungă, ascțită, amintind de o altă Lenuță de-a nostră moartă mai demult și a cărei fiiică tare mult îi semăna, mă rog, să nu intrăm în amănunte care nu interesează pe nimeni și a cîntat la urechea lui Clint Estwood dar care n-a prea băgat-o în seamă, acesta fiind translator pentru starul italian care a primit Oscarul pentru cea mai bună muzică de film. În sfîrșit, doamnele s-au porcit în spatele ușilor închise, și-au rupt rochiile și s-au călcat pe picioare, s-au certat pentru că una semăna prea izbitor cu alta, Marin Scorsese abia împăcînd-le cu promisiunea că în viitorarele sale filme dar și la anul la decernarea Oscarului toate vor purta pe cap un frumos ciorap de mătase legat în coamă de cal cu moț la spate, fie negru fie alb fie galben, un ciorap care păru exotic și interesant, unele dintre protagoniste puttîndu-l după primele duzine de sex acerb cu bătrînii centenari care abia atunci și-au putut relaxa mușchii după zîmbetul forțat impus în timpul show-ului. Nici regina Angliei n-a lipsit de pe listă, a fost jucată cam trist ce-i drept în natură, înconjurată de cerbi, ca marele Hitler. Deși mereu zîmbitoare în viața de zi cu zi și optimistă, regina Angliei în acest timp era o femeie apusă, depresivă, care aștepta să-i tragă cineva un glonte-n cap. Cam atît despre permiul Oscar din acest an, decernat celor mai bune filme, celor mai bunni regozori, dramaturgi, scenariști și actori protagoniști. Dacă doamnele vor purta un coirap de nylon la anul nu se știe, dar fiind majoritatea ambițioase și avide după carieră, bani și originalitate, vor purta cei mai cumpi și mai fini ciorapi, în timp ce noi ne vom mira din fotoliile noastre plictisiți, întrebîndu-ne: ” Ei bine, și cînd naiba vor striga, rolul, banii sau viața”? |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy