Nea Mitica

Viata la tara

Bunicul imi povestea din nou legenda primului solomonar. Mi-am adus-o aminte zilele trecute si am zambit. Inca imi sta in minte, cocotata printe neuroni. Se spune ca lumea nu este de fapt decat un joc al primului solomonar . o lume care de fapt este doar visul lui, visul unei singure persoane. Ca sa inteleg mai bine, al batran imi povestea despre minunile pe care le vazuse in zbuciumata lui viata. Cel mai mult imi placea partea cu biblioteca solomantei* . Un loc unde cartile stateau ordonate in ordinea importantei. Incepea cu titluri usoare cum ar fi "Remedii din plante", "Gandul si vindecarea bolilor", se continua la un moment dat cu "Lupta impotriva marelui tiran", "Cum sa devii liber fiind ceea ce esti"...iar undeva in capatul bilbiotecii erau titluri care te faceau sa zimbesti gen "Ghid pentru micii zei - cum sa creezi la vointa un intreg univers". fiecare din cei ce invatau aici puteau sa aleaga orice carte vroiau, stiut fiind ca nimeni nu va putea aplica ceva peste puterile sale de intelegere. Informatiile erau protejate prin ele insesi.
A fost odata demult....
Acum...doar citiva ne mai amintim de el. Dar..vorba lui preferata a trecut la nepoti, si poate va dainui in eternitate.
Si acum imi aduc aminte cum imi soptea inainte sa adorm: " Nu crede in minuni, bazeaza-te pe ele!"



--------------------------------------------------------------------------------

* solomanta era un spatiu sacru de initiere, adeseori subteran in care tinerii solomonari erau invatati tainele cerului si ale pamintului