Si ce daca merg cu mainile in buzunare ? Si ce daca vreau sa zbor ? Si ce daca nu mai vreau sa simt ploaia ? Si ce daca nu mai cred in oameni ? Si ce daca nu mai exista oameni ?Si ce daca va exasperez ?
Ploua . Ploua de atat de multa vreme incat nu-mi mai amintesc cand n-a fost cerul cenusiu . Ies . Am chef sa ma plimb . Pe strada nici o balta si ploua da atata vreme ! Imi afund mainile adanc in buzunare si cu pasi repezi cobor incet pe strada goala . E o strada stramta si totusi destul de larga pentru trei persoane . Nu sunt trotuare . Doar cladiri care-ti dau impresia ca ating cerul . Cladiri de un galben ranced care parca stau sa se darame . Cladiri la fel de inalte , cu iesiri la fel de stramte ; cladiri fara balcoane ci doar cu ferestre ca niste ochi spalaciti de lut ; mereu aceleasi cladiri nevrotice ciobite pe la colturi ; aceleasi cladiri a caror tencuiala pare atinsa de lepra .
Ploua . Imi scutur incet haina de praf . Continui sa pasesc ceva mai repede acum lovind o piatra mica si stramba . Mi-e frig . Imi strang haina fara nasturi zgribulindu-ma . Pe langa mine trece o femeie grabita si uda . Ma intreb daca sa ma opresc sa stau de vorba cu ea . Oare merita ? Femeia asta e un ciob de ura sticlos si rece . E la fel ca toti ceilalti . Am sa trec pe langa ea . Pe mine nu ploua . N-are cum sa ma vada . Dar cata naivitate ! Caci femeia se opreste si-mi striga :
- Unde te duci incolo ? Nu vezi ca ploua ?! E o imputita de mlastina mai incolo . Hei ! Te-am intrebat unde te duci !
- Incolo .
- Incolo nu e decat putreziciune si apa . Si miroase a hoit .
- Fie .
- Nu . Eu vorbesc serios . Ce , nu intelegi ? Ce , nu ma crezi ?
- Mai lasa-ma-n pace , femeie , ii raspund . N-am chef de ea .
- Da’ , ce-I cu tine ? Ai scapat cumva de la azilul de nebuni din centru ?
- Din centru vin .
- Vino cu mine ! Sa stii ca altfel voi sesiza autoritatile !
- Bine . Si plec .
- Am sa te duc la politie . E mai bine pentru tine sa mergi de buna voie , sa sesizezi greseala facuta . Altfel va veni politia dupa tine .
- Nu mai exista politie , ii spun fara sa ma opresc .
- Crezi ca poti sa scapi de la balamuc , ai ?
- Nu . Doar ma plimb pe strazile lui .
M-am indepartat de ea atat de tare ca n-o mai aud cum striga , ameninta si ma injura . Era si ea doar un om al ploii !
Ploua . Ma plimb de ore si pare ca n-am facut un pas sau ca m-am invartit in cerc pana acum . Atat de monotona si de gri e strada ! Langa un zid discontinuu sta un vagabond batran . Pe el nu-l ploua . Ma apropii de el si ma asez pe caldaramul rece si de un cenusiu care de murdarie s-a transformat in negru , gri pe care numai praful il mai intretine . Mosul se intoarce spre mine si ma intreaba :
- Ai vazut ingerul meu , cel cu penele arse ? L-am pierdut .
Nu am putere sa-I spun batranului ca nu mai exista ingeri sau , poate ca eu nu mai am putere sa cred in ei . Ma ridic si dau sa plec . Mosul ma apuca strans de mana :
- Poate nici dumneata nu crezi in ingeri .
Privirea lui care staruie in ochii mei ar vrea sa adauge : “ Poate si dumneata l-ai pierdut pe-al dumitale si fiindca nu-ti mai aduci aminte cand ai incetat sa crezi “ .
-Nu , Mosule , cred . Tu esti un inger . Ma gandesc sa-I spun ca in el cred dar …
Ploua . Plec . Iarasi plec . Merg mai departe si ies din oras in campul ud . Am mintit . A sosit in sfarsit momentul sa evadez in necurat ! Dar e frig . Mai bine ma intorc acasa oriunde ar fi sau orice semnificatie ar avea .
Ma intorc in oras . Pe strazile ude cu balti mari nici un om . Mosul a plecat sau poate l-a gasit femeia ploii . Sau poate nu . Poate a plecat singur . De ce ar mai sta ?
Deasupra mea e un nor mare , gros si negru si ploua doar pe mine .