Ma intreaba de ce sunt aici,imi vine sa-i spun ca sunt in trecere, intr-o permanenta Trecere spre altceva,spre o alta forma si bine-nteles intr-o intrecere nesfarsita cu o lume gata sa se nasca,fara ca travaliul sa poata lua vreodata sfarsit dar ar trebui sa spun prea multe cuvinte si prea mult timp din viata mea ar trece cu un individ care nu ma intereseaza.IN VIZITA ,ii soptesc si il vad cum se uita la mine cu privirea goala,se straduieste sa joace teatru sau pur si simplu e plictisit,usor indiferent,trebuie sa-si ocupe timpul cu ceva ,cu cineva,acum cu mine.
Pot sa ma asez? Se pare ca pot,ma asez in coltul camerei, imi cuprind genunchii cu mainile si ma transform intr-un ghem.Stiu ca ma vede fetus si as vrea sa-i spun ca nu-mi place albastrul si nici verdele, imi placeau negrul si rosul dar tocmai mi s-a demonstrat de un reprezentant al Speciei ca nu exista culori si as putea sa-i spun ca-mi place numai ce organismul meu imi permite sa vad intre lungimile de unda A si B dar imi amintesc de ce toate caninele nu deosebesc culorile si ma aud cum rostesc incet dar clar :HRR!
Privirea e la fel de goala ,nici macar nu a clipit, as putea spune ca nu e tocmai culoarea lui preferata daca nu ar fi prea ocupat sa descopere logica starii mele de normalitate pe care apoi o va nega cu vehementa dupa legile date de Parlamentul Speciei.In mod evident simturile nu-l ajuta foarte mult,sunetele scoase de mine sunt auzite dar nu sunt intelese, parca as vorbi intr-o limba veche,pe care a stiut-o candva dar ,nu, acum ii e imposibil sa-si aminteasca.
Ce am facut de cand m-am trezit?Zic DEPINDE.De ce? DE TREZIRE,fireste.Prea multe cuvinte,le pierde ,le regaseste,le amesteca si se incurca in ele cum mi se impiedicau mie asta-vara picioarele in valurile de lucerna proaspat cosita.Ma gandesc ca trezirile mele sunt diferite,vin cand vor ele,cand vor ceilalti sau poate eu sunt predispusa la asemenea treziri ca si cum as risca o boala cronica.Sunt din ce in ce mai treaza ,constientul meu deschide din interior spre exterior alte ferestre;ultima trezire a fost in timpul unui laborator de biochimie cand m-au trezit solutiile de normalitate aproximativa.Imi venea sa urlu de bucurie.Deci se poate,in sfarsit au recunoscut ca exista solutii de normalitate aproximativa,m-am declarat imediat solutie de normalitate aproximativa
si daca as avea probleme le-as gasi solutii,bine-nteles de normalitate aproximativa.Timpul meu nu e masurat de ore ,minute ,secunde ci de treziri.Nu spun ca am X ani ci Y treziri.Ma destind ,ma culc pe podea si-mi intind cat pot de tare membrele catre niste limite imaginare.
Mi-e dor sa urc pe munte,sa simt cum adie vantul,sa ma scufund in apa rece a unui izvor:AM DESENAT.
E randul lui sa se destinda dar limitele nu-i permit decat o usoara relaxare psihica;crede ca limba inseamna comunicare,isi inchipuie ca daca scoatem aceleasi sunete am putea si sa ne intelegem dar isi aminteste ca ma vaneaza si se incordeaza gata de atac .Ce?
Statea langa mine in timpul seminarului si ma inveleam in caldura degajata de el ca intr-o plapuma de energie pozitiva.Tacerea lui m-a trezit:TACERI.
In desen liniile sunt curbe,se impletesc, serpuiesc,se intalnesc apoi se despart si desenul privit din directii diferite e intr-o permanenta transformare, e ca si mine in Trecere.Liniile drepte mi se par lipsite de farmec,drumurile drepte ma plictisesc ,unghiurile inseamna lesin,sincopa;serpentinele inseamna popasuri,ocolisuri,sa mai cunoastem si altceva.Drumurile,mai ales cele serpuite,isi pun amprenta asupra evolutiei mele mai mult decat atingerea telului(care e oricum intr-o permanenta schimbare)
"Sa revina maine dupa meloterapie.Si fara diazepam astazi;e adormita."
De-abia astept sa urc pe munte.