Locuim într-o garsonieră confort unu. Zona nu este rea. Lacul Morii și copacii din parc ne oferă o panoramă de vis. Asta în special toamna când toate se colorează în roșu, încep ploile și împrejurimile nu sunt atât de poluate de copiii ce bat barbunca și familiștii ce ard tone de mici pe grătare improvizate. Noi nu prea ieșim. Ne-am construit la domiciliu un fel de microclimat în care ne petrecem timpul liber. Deschidem ferestrele sau ieșim pe balconaș unde, fiecare în balansoarul său, ne destindem după o zi de muncă. Eu citesc adeseori sau pur și simplu, cu ochii închiși, inspir aerul după-amiezelor. Mai practică, Mioara, nevastă-mea, croșetează sau coase goblenuri. Ficușii, palmierii pitici și ferigile, toate îngrămădite într-o pădurice pitică, ne încadrează ca rama unei fotografii de familie, ne dau un aer exotic. Fauna este asigurată de canarul Baby, de perușii Coco și Mimi, de Fifi, carasul auriu, Marcu, carasul de baltă prins de mine cu o sticlă astă vară în Lacul Morii și de Geta, o mreană trimisă de unchiul Gelu. Geta este unica supraviețuitoare dintr-un chil de pește trimis de unchiul după o escapadă pe Argeș. Mai mișca în pungă și ne-a fost milă de dânsa. Așa că am hotărât să o eliberăm în micul nostru acvariu. De mic copil mi-am visat o casă la țară, o fermă de animale înconjurată de livezi sau păduri. O seră imensă în care să cresc plante luxuriante și în care să prăsesc diferite animale exotice. Mă vedeam călărind prin savane sau, echipat în costume de protecție, studiind comportamentul albinei africane în captivitate sau, ars de soare și vânturi, cu mușchii jucându-mi sub piele, pescuind perle într-un arhipelag din Pacific. Am albit amândoi. Mioara s-a cam îngrășat în ultimul timp iar pe mine mă doare spatele de la anii de muncă la „Drumuri și poduri”. Nici în pădurea Băneasa nu mai ieșim, n-am mai ieșit de ani de zile. La sfârșit de săptămână facem cumpărăturile în Piața Obor. Cumpărăm mai mult pentru animale și flori. Își mai ia Mioara o lânică, eu mai pun un pol și schimb câte o carte la vânzătorii de vechituri... mai o pâine, mai un cartof, o legătură de pătrunjel. După care ne întoarcem cu cele cumpărate în mica noastră grădină de rai. Ne hrănim animalele și ne destindem izolați de lumea atât de străină nouă. Ne trebuie foarte puțin pentru a fi fericiți.