- Vin francezii, vin francezii!
- Sa vorbiti cu parintii si, daca acestia sunt de acord, puteti caza doi- trei adolescenti din Franta, veniti intr-un tur de recunoastere, dar si pentru a ajuta si intra in contact cu Sud- Estul Europei si ce are de oferit...
Francezii?? Uraaaa, si-a spus in gand si mirosul parfumului de magnolii din Franta, pe care vara tatalui , cantareata, i-l adusese dintr-un turneu, a infiorat-o. A uitat ca a asteptat-o toata copilaria sa vina, sa o ia la Bucuresti, sa o faca acolo cantareata, cate repetitii nu facuse in satul pustiu, pe la ora pranzului, cand oamenii isi pasteau linistiti animalele, iar gainile din curte o priveau cu coada ochiului, prea adormite ca sa ii acorde vreo atentie insa. A uitat si cele cateva sedinte foto pe care le-a avut pe marginea baltii Craiovitei, ea, in pantaloni scurti, portocalii, un var mai mic, ca un pepene si Ea, artista cu parul revarsat pe umeri, roscat, numai bucle, supla si tanara, insotita de fotograful sarb, care facea parte din aceeasi trupa. Pe atunci credea ca acela trebuie sa fie inceputul, chiar daca o nedumirea oarecum prezenta in fotografii a varului mai mic, care nu stia decat sa gangureasca pe atunci, dar iesea teribil de bine in poze. Nu au fost decat vreo doua sedinte de acest gen, vedetele sunt persoane ocupate, iar bunica intelegea cel mai bine acest lucru, mai ales cand cantareata ii soptea ceva la ureche, misterios si confidential si o saruta zgomotos pe obrajii scofalciti, atat la venire si la plecare, strigand-o " mamaita mea" printre buzele frumos rujate. Numai ea stia cat suferise apoi din cauza acestui "mamaita" pe care ea nu il putea folosi, chiar daca bunica astepta, astepta...

Devenise brusc interesata, curioasa, hotarata sa aduca si ea acasa un francez- doi, pe care sa-i studieze atent, sa-i miroase, stia ca miros bine, ca fac si cateva dusuri pe zi, cu spumante rapitor de frumoase, care "tin" pana seara...Mai aflase ca vorbesc " ca si cum ar face dragoste", iar asta suna bine. I-a marturisit si lui Luca despre venirea francezilor, au mai discutat putin problema la garaje, trebuiau lamurite cateva chestiuni, mai ales acest facut de dragoste, pe care, dupa mai multe dezbateri il definisera ca pe "procesul de facere a dragostei."
- Ce definitie mai e si asta, sarise in sus Luca?
- Daca nu iti place, cauta una mai buna! se simtea ofensata, cum nu, mai ales ca pierduse ceva timp cu dictionarul in brate, cand ar fi putut foarte bine sa il lase pe el sa intrebe, mama lui era profesoara de romana, si sa se faca de ras. Cautase mai intai la litera f, " a face", intelegea, apoi la d, "dragoste", iarasi intelegea dragostea. Si atunci ce putea fi altceva decat acest proces de facere a dragostei? Atat de simplu, pana la urma...
- Asta inseamna ca noi am facut dragoste, Gaza?
- Evident, aproba ea. Pentru ca nu ne-am trezit ca ne iubim dintr-odata, a trebuit sa facem dragostea asta, de atata vreme, cat am stat in acelasi bloc si uite, chiar si acum, cand nu mai locuim impreuna.
Luca a parut apoi si el multumit de explicatie si chiar de definitie, sau poate numai ca sa ii faca ei placere, il incanta sa o priveasca multumita, cu buzele rosii lipaind de bucurie, mai ales ca nu o mai intalnea atat de des si ii simtea lipsea printre baietii de la noua locuinta care nu stiau decat sa faca schimb de timbre, abtibilduri, sa fugareasca si ocarasca fetele de la bloc.
Poate au mai crescut putin din moment ce Luca nu o mai contrazice la tot pasul, gandi ea si daca nu ar fi fost atat de entuziasmata de venirea francezilor, sigur s-ar fi simtit mica si trista, neajutorata si lipsita de un camarad cu care ar fi putut lupa altadata impotriva oricarui dusman, chiar si impotriva maturizarii care ii facea lui Luca, o voce straina, caraghioasa si il desira pe zi ce trece tot mai mult, iar pe ea, ce sa mai zica, aproape se plictisise sa ascunda fenomenul ce se intamplase inauntrul triocurilor sale si a rochitelor mai mici...

Francezii aveau sa fie gazduiti in cutia lor de chibrituri de la etajul patru, confort doi, in care ardeau cu succes toata vara. Cateodata foloseau pentru bronzat pietrele de pe bloc direct pe pielea alba. Ce obtineau de multe ori nu era decat o suma de cerculete si ovale rosii cu care se pricopseau dupa o dupa-amiaza petrecuta in arsita greu de suportat, cu sticlele de apa dupa ele, din apa oprita de la robinet dimineata, in cele trei ore in care curgea si pastrata in sticlele de lapte, dar fetele de la blocul 5 continuau sa viseze la picioare lungi, aramii, cu care puteau face parada in cartier sau in prima zi de scoala.
Mamei i-a precizat ca profa de franceza ii obliga sa tina un francez- doi la ei acasa, cateva nopti, ca mama sa nu aiba alta scapare decat sa fie de acord, sa nu poata zice nu, asa cum facea daca Gaza ar fi vrut sa mearga intr-o tabara, iar ei evident nu aveau bani.
- De ce?
- Pentru ca nu cresc pe toate gardurile ii raspundea suparat tata...

Raspunsul acesta insa o supara pe ea mai tare decat cel cu:
- Ce mi-ai adus de la piata/ din oras/ de la Bucuresti?
- Brozbe... care avea avantajul de a fi inveselitor, chiar daca nu reusise nimeni sa ii explice pana atunci ce anume era " brozbea"...

Bineinteles ca ambii parinti au fost trimisi sa doarma la bunici in noaptea aceea, altfel cum ar fi putut gazdui cei doi- trei francezi si dormi si ea acolo, in cele doua camere: dormitor- camera de studiu si sufragerie- living- dormitor- haos. Mama a schimbat toate asternuturile din casa cu unele noi, apretate,care proveneau din raftul secret al bibliotecii, s-au batut si covoarele, fapt pentru care Luca a strambat din nas.
Dar ce conta? Veneau francezii...
- Prajitura cu vanilie trebuie taiata doar cu o ora inainte si nu uita salata de vinete, mai trebuie sa adaugi maioneza si ceapa taiata marunt! a strigat mama la plecare, bucuroasa ca va petrece cateva zile cu parintii ei, sa se mai simta putin copila, rasfatata, acasa la mama, in ritmul vietii de altadata, de la tara...

Dolphine avea ochii frumosi si mirosea intr-adevar bine, parul lung, ca mierea si ochii albastri, vorbea frumos, frantuzeste, ar fi ascultat-o si ea ore in sir numai pentru melodicitate si pentru "r"- urile acelea nazale si pentru cum isi tuguia buzele in anumite momente. Cred ca si Luca observase acelasi lucru pentru ca ramasese cu gura cascata, uitandu-se la ea absorbit complet, uitand chiar si de prajitura cu vanilie pentru care altadata ar fi dat orice. Toata seara o privise intr-un fel anume, iar pe ea o facea sa se legene pe scaunul bandajat de tata in cateva locuri mascate atent de husele de culoarea visinei, ca pe un calut imaginar, nerabdator...
- Mai oui, mai replica Luca cu gura frantuzita si ea de efortul depus pentru a fi la inaltimea fetei, fara insa a-si desprinde privirea de la ea.
Gaza abandonase deja scaunul acela si incerca zadarnic sa il schimbe cu un altul, care nu fusese atat de mult supus rodajului. Si de fiecare data insa, cand ajungea in bucatarie pentru a mai servi cate ceva din bunatatile lasate de mama in buna stare, ii venea sa apuce polonicul sau satarul de carne, poate ii trezea pe amandoi din visarea aceea bleaga, ce nu aducea nimic bun. Fratuzoaica sau nu, de unde rasarise ea si de ce credea ca are dreptul sa il blocheze pe Luca astfel?
- J'ai de Lyon...
Ei si? Si ce daca era din Lyon? Si ce daca mirosea bine si vorbea " facand dragoste" ? Poate era bine sa stie ca si ei facusera dragoste, ea si Luca, de atatea ori si de atata timp...Si cum nu era in stare sa recunoasca salata de vinete? Ce, la ei in Franta nu se mananca vinete?
- D'aubergines, mai oui, adaugase si Luca amuzat teribil de inocenta aparenta a Dolphinei. Gaza ar fi numit-o prostie, caci cum altfel s-ar fi putut numi? Vinetele sunt vinete in Romania sau Franta, asa cum vacile sunt vaci peste tot. Sa-i spuna asta oare? In loc de asta mai facu o tura pana la bucatarie, de data aceasta sa spele din vase, suierand printre dinti:
- Guci, guci, oac- oac, guci, guci oac-oac, asteptand sa isi elibereze bratele de povara vaselor pentru a putea incrucisa cele doua degete, aratatorul si mijlociul, pentru ca efectul "cobelii" sa fie asigurat. Dolphine a prins ceva din bolboroselile ei caci mai apoi s-a aplecat la urechea lui Luca, a soptit ceva, Luca s-a inrosit puternic, ca un Morcoveata ce era, balbaindu-se, nestiind ce sa mai zica..Ar fi vrut si ea sa stie ce i-a spus, dar nu indraznea sa il intrebe pe Luca, avea un rol de jucat in seara`aceasta, rolul gazdei perfecte, al romancei ospitaliere.
- No, n'est- ce- pas Gucci, n'est- ce-pas Gucci!
Dolphine incepu a rade mai intai, aproape zgomotos, chiar cu fornait, deja nu mai semana cu o delfina ci mai degraba cu un cal racit:
- Gucci est pour hommes, mais no pour les femmes...Si radea radea in cascade, in timp ce Luca tesea vise albastre, in care el inota alatura de delfina cea cu parul de miere, jucausi, nestingheriti de nimeni, intr-o vacanta perpetua...

Cobeala ei nu parea ca isi face efectul, se cereau ca urmare alte masuri, iar Gaza intrase in panica...mai era si Jacques, un baiat aproape tacut, cu parul lung, francez si el, venise doar impreuna cu Dolphine. admira biblioteca din sufragerie, minunandu-se de unul singur.
- Est-ce-que tu a lit toutes les livres?
- Papa,oui, il est son bibliotheque.
Vazandu-l extaziat Gaza se oferi sa ii arate si blibiloteca ei personala, din dormitor, chiar daca, spre rusinea ei, trebui sa denumeasca dormitorul nici mai mult nici mai putin: autre chambre. Abia atunci Luca paru ca se trezeste dintr-un vis, cand usa sufrageriei se inchise, lasandu-l pe Jacques si pe Gaza sa treaca inspre dormitor. Acolo Gaza se putut mandri cu biblioteca ei din care a citit "absolutement des toutes livres".
- Mais, comme ca?
Uite asa, simplu. Nu de aia cumperi carti, ca apoi sa le citesti? Mai ales ca le luase pe "sub mana", in mare parte, multe din ele cu asa- zisele "umpluturi " de doi lei si cinspe bani. Cum sa-i explice francezului expresia pe "sub mana"?
- Sous le main, sous le main...se tradui Gaza, incercand in acelasi timp sa suplimenteze lipsa de intelegere din ochii lui Jacques cu explicatii vii, mimate.
Jacques nu intelegea, dar o privea frumos si cu intelegere, nu isi mai amintea Gaza de cand o mai privise cineva atat de frumos, ba parca isi amintea, de pe vremea cand bunicul o avusese pe Maruca, vacuta lor nepretuita, cu laptele dantelat si privirea cea mai blanda din lume.

Se facea tarziu, se intunecase deja de multa vreme, francezii nu mancau prea mult si nu se aratau entuziasmati de nimic, ar fi vrut sa faca un dus, poftiti, bineinteles, a intrat mai intai Dolphine, zdrancanind de dor masinaria, a reusit sa prinda si ceva apa calda, Jacques nu a mai avut noroc si a ales intre un dus rece si nimic. A ales nimicul. Mai ramanea acum sa-i intrebe cum vor dormi, Gaza era cam incurcata, cum sa-i intrebe asa ceva? Dar nu uita expresia mamei si insistenta cu care ii ceruse sa intrebe, sa le ofere variante... Luca uitase cat de normal i se paruse, la inceput, ca ei sa faca dus impreuna, sa doarma in aceeasi camera, ba chiar sa faca si ei dragoste, asa cum vazuse si el in cateva filme, de ce nu ?

- Atunci nu am sa ii mai intreb nimic, se hotari Gaza. Ea va dormi pe canapea, in sufragerie, el in fotoliul care se desface, tot in sufragerie, iar noi in dormitor, eu in pat, tu pe jos, ce zici?
Luca nu putea sa comenteze decizia ei si nici francezii nu au spus nici " pas", asta era, asta li se oferea, au zambit insa amandoi cand Gaza s-a straduit sa le explice in franceza. Stingherita de reactia lor le-a raspuns ca da, ei doi au facut dragoste, de atata timp, deci nu era nici o problema...

Si au mai facut inca odata dragoste si noaptea aceea ca si altadata, pana dimineata, mai ales ca dimineata nu mergeau la scoala si mai era si prima petrecuta impreuna...Dolphine i-a lasat la plecare o mica antologie cu poeti francezi si cateva pachete de biscuiti cu ciocolata carora nu le-a vazut rostul, mai ales ca nu se exprimase deloc in sensul acesta. iar in perna parfumata cu magnolii, aduse din Franta, l-a visat pe Luca, venise de pe covor langa ea .