agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2003-12-14 | [This text should be read in romana] |
Stiti voi cumva
ceva care... Poate vreun suflet rebegit impanzit cu rotocoale de fum din creieri, de-acolo de unde sunt nori scrumati de cine stie ce vietati hapsane si schiloade... Poate va credeti liberi, sau poate Sunteti liberi, ohhh dar ce inseamna libertatea asta incarcerata intr-un Trup? Niciodata nu m-ai vazut, nu mi-ai palpat esenta entitatii mele mitologicale, niciodata n-ai trait sentimentul sinceritatii atemporale si intotdeauna ai plans varsand unghii pe obrazul meu precum un colnic se revarsa peste un soare la zenit... Sau poate ingerii inchisi dupa niste pereti de sticla tipa la noi sa ii eliberam si ne ofera rochii in schimb de nasurile noastre... sau poate noi intotdeauna asteptam o lentila sa ne bifocalizeze fiintele noastre fluide si fara contur intr-o masa de sexualitate compacta. Doar stii ce-am fagaduit eu. Am propovaduit un razboi, am promis mainilor mele ca o sa le smulg si-o sa fug cu ele in aer omorand toate capetele pleostite de muste, acei oameni care traiesc prin traire. Nu te-ai saturat sa stai la coada in fiecare zi? Unde ma duc daca o sa cad din imparatia capcaunilor? Nu cred totusi ca sunt un suflet geometrizat, si nici n-am semidrepte care izbucnesc din mine si nici n-am o forma patratica sau in orice caz vreuna poligonala... Important e ca nu sunt geometrizat ca traiesc abstract si larvar ca o fiinta care totusi se afla intr-o Stare de FIINTARE. Adica urechile mele blege nu refuza sa asculte tacerea ce lancezeste atarnata pe lobul pelvisului meu... E bine, ahhh ... da e inutil... Si toate acele obiecte miscate, de trupuri colocviale... Rasul meu e sardonic si fricos, dar nimeni nu vede asta... Sau poate vreun suflet rebegit si policromal se pierde prin tampla mea si atunci o sa mediteze in Ajna toata ziua, ascuns acolo si nevazut de nimeni. Dar ce nu-mi plac mie sunt cliseele, acele picioare volatilizate care-ti zdrobesc Dosul si-asa tocit de frictiuni neinertiale. Nu crezi? Ahhh ce ma mai enerveaza -> Mascariciul ala din pantaloni care rade ca un dobitoc de tine, care te face sa te simti groaznic, care confunda placerea Rusinoasa si voluptoasa cu iubrea, mascariciul ala tembel si dobitoc care ar trebui retezat cu miscari unduitoare de forme feminine, care ar trebui presat de miliarde de invaginari ectodermale, caruia i-ar trebui desfigurat tot tesutul conducator ca semintele sa nu mai trozneasca in el. Doar un mascarici ... Sau poate este vreo nostalgie a sandwich-ului cu sunca? Nu cred, comunismul nu s-a dezbarat intr-atat de noi incat sa jinduim Dosul nostru tabacit. Hei fartati, vreti ca in ultima zi din viata voastra sa va intrebati daca intr-adevar ati trait pana atunci? Vreti sa tineti tot timpul viata inchisa in palma, si cand o deschizi larg sa te intrebi pe unde s-a scurs?????????? Si toate lucrurile pe care le faci sunt albe sau colorate de soare, dar tamplele mele tot au soptit morti infinite si necolorate, numai taiate de cioburi si incrustate cu sange deasupra piramidei testei mele...... Tu doar stii... stii numai ca toata chintesenta fiintei tale se afla ascunsa, ca materia organica din care esti compus se va toci tot timpul, tu doar stii ca "viata e in alta parte", ca nu este asa cum o stii tu, ca de fapt Viata nu exista, ca de fapt o inima nu te poate fericit, tu ar trebui sa nu stii nimic, sa te afli inchis undeva intr-un beci, tu stii... tu cel cu sufletul cat un hangar golit. Wolframul becului pocneste ritmat atunci cand ii modific tensiunea sursei, se electrizeaza foliculii aerului, si curentul albastru viu deschis sare scanteiind prin venele mele... Oh, i beg you, i beg you, please... nu te duce, nu intra ... acolo nu e viata, e doar ovulul unei femei din care te vei forma ca embrion, e doar un ovul ponosit si lipicios... nu te duce...
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy