agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-01-21 | [This text should be read in romana] |
Despre Ilinca ziceau ca e nebuna. De aceea o si numeau Dilinca. Bagabontul o vazuse doar de cateva ori, dupa perdele. O tineau mai mereu inchisa in casa. Cica desenase odata pe toti peretii pasari mari si mici, de toate culorile. Gaga ii spunea, pe scurt Dili:
- De ce-i spui mai, Dili? il intrebase Bagabontul. - Pai cica s-a dilit la cap. - Ai vazut-o tu? - Cand? - Ai vazut-o vreodata? - Da. - Si? - Cum ii era capul? Gaga se scarpinase atent, langa o ureche. Capul era frumos, ca de papusa. Ochii mari si prea deschisi ca ai Telegutei. Teleguta era vaca lui favorita. Pastea linistita cat era ziua de mare si nu-i dadea niciodata de furca asa cum ii dadusera altele, cand trebuise sa alerge dupa ele pe islaz pana seara tarziu. Nu vorbea mai deloc, altii spuneau ca ar fi si muta. - Capul este frumos, dar e si muta. Ar trebui sa ii zica Dilimuta. Luase o bataie zdravana atunci Gaga de la Bagabont, prima data cand nici macar nu intelegea de ce. - Ce ai mai cu fata, ce? Gaga incerca sa se apere cu palmele de loviturile sacadate ale Bagabontului. L-ar fi urat daca putea, dar asta era imposibil. Statea supus sub tirul pumnilor. Balele i se oprisera undeva in coltul gurii si in locul lor se ivise o suvita de sange. Si-o sterse cu maneca si il privi tacut. Nu mai zicea nici Bagabontul nimic, rasufla greu. Erau cu randul de vaci. - Hais Joiana, hais. - Si tu Teleguta, da-te mai incoa! Vacile se dadusera ascultatoare, intr-o parte. Si ele il simteau, apucat. Gaga era inca nedumirit. - Da de ce ma batusi ma, Bagabontule, de ce? - Dadu strechea in mine, de aia. Nu isi imagina cum se pot intelege prostii intre ei. Sau cei loviti de Dumnezeu. Doar ii spusese Matilda in nenumarate randuri. - Ce are Matilda, Gaga? De ce ii curg balele cand ma asculta? - L-a batut Dumnezeu, mama. - Unde l-a batut Matilda ca nu se vede? - Se vede maica, se vede... Acum vedea si el. Doar ca nu intelegea pe cine alege Dumnezeu sa bata. El insa era un batatus de cand se stia. Daca l-ar fi ales Dumnezeu pe el sigur s-ar fi luptat. Si l-ar fi umplut de sange, daca era nevoie. Cu gandurile astea se abatuse cu pumnii asupra lui Gaga. Si ca sa o apere pe Dilinca, oricine ar fi fost ea. Spre seara si-au strans lucrurile si se indreptau spre sat. Matilda susotea cu o vecina, la poarta. Teleguta isi stia locul si cauta, obosita culcusul. Matele lui Gaga strigau dupa mancare. Terminasera botul de mamaliga si branza de pe la amiaza. Cand se apropiara, Matilda se opri din vorbit, pana se asigura ca nu o mai aude nimeni. - Auzi cumatra? Dilinca e bortoasa. - Pacatele mele... Cu cine? - Nu se stie, nu stie nimenea. Cica a scapat intr-o zi de acasa. - Da o tineau incuiata? -Nu o lasa lelea Dida sa iasa afara, stii ca e lovita in cap. - Biata fata, ofta, Matilda si se intoarse la gandurile de peste zi, hotarata sa se roage la icoana pentru sufletul fetei. Bagabontul nu prinse nimic din soaptele femeilor, dar simti ca acolo se ascundea ceva. Si ca era vorba despre fata cu ochii ca ai Telegutei, fata lui Lelea Dida care statea mai mult in casa si desena pasari si floarea soarelui pe peretii odaii de la drum. Nu ii spuse nimic Matildai si nici lui Gaga. Aveau sa ii faca insa o vizita. Si nu mai era de asteptat. A doua zi Petre avea sa mearga cu randul de vaci, iar lelea Dida avea partea la marginea satului, unde isi ingrijea porumbii si vrejurile de fasole. Il scoase pe Gaga din pat dis- de- dimineata, imediat dupa ce ultitele devenira pustii. Casa lelii era sub deal, langa fantana de la Trei cruci. In fata se vedea patulul si casa de vara, cu bucataria si odaia de dormit. In spate, putin mai inalta, casa cea " buna", cu odaia de la drum si alte doua camere. Arsita se instalase devreme, iar orataniile se trageau din calea ei, la umbra. Pamantul uscat le frigea talpile. Se tarara pe langa garduri, in umbra prunilor de pe marginea santului. Lasara mai intai o caruta sa treaca, dupa ce dadura binete omului. Apoi ajunsera la Trei cruci. Casa parea cufundata in tacere. In piua apa proaspata stralucea, semn ca Dilinca se ocupa si de gospodarie cat statea acasa. Se strecurara prin spate in curte. Nici o suflare. Bagabontul se urca apoi pe zidul casei mari si se uita pe geamul odaii de la drum. Nu se vedea mai nimic inauntru. Cobori se indreptara spre bucatarie, uitandu-se cu atentie in jur. Gaga respira greu langa urechea Bagabontului si l-ar fi trimis acasa, daca toata osteneala nu ar fi fost, pana la urma, pentru el. Se pitira intre corcodus si stiva de lemne, cercetand intrarea. Fata statea pe un scaun, in tinda joasa a bucatariei si cusea. - Uite, are o luna sub ie, aproape zbiera Gaga si Bagabontul se simti nevoit sa ii acopere gura cu palma lui mare. Fata pesemne nu ii auzise caci continua linistita sa coase. Din cand in cand lasa lucrul din mana si se oprea ganditoare, cercetand ulita. Apoi se intorcea la cusut. Mustele isi faceau si ele simtite prezenta, iar fata se ferea de ele cu maneca. Din cand in cand isi aseza mana peste burta, de parca ar fi vrut sa se asigure ca totul este in regula acolo. Picioarele sub fusta stateau lipite unul de celalalt, cuminti si nearse de soare. Buzele i se miscau ritmic, de parca ar fi cantat, dar nu se auzea nimic. Gaga ii vazu talpile roz si se infiora. Balele incepusera din nou sa ii curga si se uita la fata prostit, cu ochii mari. Bagabontul incerca sa il traga de brat, dar nu reusi. Pentru Gaga timpul se oprise acolo si nu stia de ce nu se mai putea misca din loc. - Vrei sa ii vorbim? ii arunca la ureche, soptit. Voia, nu voia, de fapt nu mai stia nimic. Iarasi cadea totul pe umerii lui. Se`strecurara inapoi pe unde venisera si iesira din curte. Aveau sa intre pe poarta din fata. Mersera la fantana, hotarati sa scoata niste apa. II puse lui Gaga lantul in mana, iar el se agata de gard: - Ziua buna, ii striga fetei, sa fie auzit! Fata se ridica brusc in picioare, gata sa se ascunda in bucatarie, dar Bagabontul o opri cu un gest facut din mana si ii zambi, cu cel mai bun zambet al lui. Acum vedea si el clar luna de sub ie, era micuta si perfect rotunda. O coada groasa, impletita i se odihnea pe spatele mic. - Om bun, adauga. - Ziceam numai sa te intrebam de sanatate. Fata le zambi, fara sa articuleze un cuvant. Lantul de la fantana scartaia monoton, iar Gaga privea prin ochiuri, nemiscat. Se privira asa cateva clipe, timp in care Bagabontul bau cu sete o cana de apa. Gaga nu mai avea nevoie nici de apa, statea nemiscat, aproape fara sa respire. Bagabontul il trase de mana si plecara inainte ca fata sa se sperie si sa intre in casa. - Ce frumoasa era Di- di- Dilinca, mormai Gaga, cufundat inca in visul lui. - Si mai e si muta si bortoasa, adauga Bagabontul. - Cum vine asta? - Tu n-ai vazut? Avea burta, e bortoasa. Oare al cui o fi copilul, se lasa Bagabontul tarat de curiozitatea caracteristica tututor celor din Cetate, carora nu putea sa le scape niciodata nimic. Stiau cu exactitate cine se lua cu cine, ce credeau parintii despre asta, daca era bine sau rau, daca erau potriviti sau nu, al cui era fiecare copil, cand urma sa se nasca, cand a fatat Teleguta, cand le vine altora randul. Numai Gaga traia mereu in afara tuturor acestor lucruri, de parca nu l-ar fi atins nimic din toate acestea, sau erau prea departe pentru el sa le inteleaga. Gaga lasa capul in jos si se lasa dus de unda, usor, cu ochii inchisi. Acolo in unda se vazu impreuna cu Dilinca, unul langa altul, obraz langa obraz, mana in mana. Acolo in unda aceea isi gasi brusc fericirea pe care nu o asteptase si nu o sperase niciodata. - Si mai e si muta, adauga, cand ajunsera la rau, Bagabontul. Nici de asta nu ii pasa lui Gaga, ii vazuse ochii mari, ca ai Telegutei, in care se citeau cuvinte peste cuvinte, povesti intregi. Insasi lelea Dida daduse vestea ca fata ei e nebuna. Venind acasa, de pe camp, intr-o zi, o gasise in odaia de la drum cu pensula in mana si vopseaua pe care o cumparase pentru gard alaturi. Peretii erau plini de desene, pasari mari si mici, cu ciocul ascutit, planand deasupra unui lan de floarea- soarelui. Incercase sa scoata de la fata ce s-a intamplat, dar de atunci Ilincuta ei nu ma scosese nici un cuvant. O implorase cu lacrimi si in genunchi sa vorbeasca. Nu-i placea deloc cautatura urata a pasarilor negre si nici fata impietrita a Ilincai. - Spune mamei ce s-a intamplat si am eu grija sa se faca dreptate. Dar Ilinca nu scotea nici un cuvant si ii arata, nemiscata inspre peretele candva alb. Lelea Dida daduse fuga la Matilda, ba chiar si la vrajitoare. - Lele Matilda, fii-mea s-a dilit! - Cum asa? isi stersese Matilda mainile de sort si alergase in intampinarea femeii care striga de la poarta. -Uite asa, vino de vezi in odaia de la drum: ciori si corbi urati, negri, floarea-soarelui. Lacrimi mari de neputinta curgeau pe obrazul disperat al Didai. - Si nici nu mai vorbeste, nu vrea ea sa mai vorbeasca.... se vaieta, ca doar eu am facut-o pe ea, eu... Intr-adevar, din ziua aceea nu a mai scos un cuvant, chiar daca, pe prispa, cand cusea, isi misca buzele, soptind un cantec de leagan mut. Tot atunci i se intamplase si nenorocirea, pe care nu avea decat sa o accepte cu resemnare si sa isi ascunda fata cum putea, pentru a isi acoperi rusinea. De multe ori si-o amintea cantand la coasa, alaturi de ea, sau ajutand-o la bucatarie vesela, in timp ce ii umplea capul cu nimicuri auzite de prin sat. Gaga nu putu dormi toata noaptea la gandul fetei. Statu treaz, pe prispa. Mai intai asculta zgomotele inserarii atat de cunoscute lui si atat de noi in noaptea aceea: randul de vaci, gastele, cainii, pasarile cautandu-si locul in somn, se lasa patruns de mirosuri. Il cuprinse nevoia sa se tina de piept, sa nu piarda tot ce simtea acolo. Mai presus de toate o liniste imensa, care din cand in cand facea loc unor batai nefiresti de inima, ca niste clopote de biserica, necontrolate, nestapanite. Dimineata se trezi tot pe prispa, iar cocosul ii dadea tarcoale cu pieptul umflat, facandu-si datoria. Gaga intra in casa cu pas hotarat si se simti brusc barbat. Nu mai era timp. Il trase de maneca pe Bagabont. Acesta insa se inatorse pe partea cealalta: - Nu suntem de rand astazi, lasa-ma sa dorm. Gaga simtea nevoia sa isi aprinda o tigara. Nu avea la indemana si nu stia de unde ar putea face rost. Lua o bucata de hartie si un creion din carnetelul de cooperator al Matildei si scrise cu litere groase: - trezit si anuntat Bagabont - cerut Dilinca de nevasta - facut nunta - totul cat mai repede Pana cand bagabontul se trezi mai fuma un pachet de tigari imaginare, pe care le insoti de miscari circulare in tinda si in mijlocul curtii. Matilda il trimise la treaba de cateva ori, iar el se supuse fara sa cracneasca. Era de acum un barbat hotarat. Stia dintr-odata ce voia. Voia ca Dilinca sa fie nevasta lui. Arunca in curte si ultimul chistoc si se mai duse inca odata la Bagabont, sa il trezeasca. - Hai de te scoala odata, hai de te scoala ca ma insor ma, ma insor... II venea sa chiuie de bucurie si nu ii pasa daca mai incasa si cativa pumni de la Bagabont. Bagabontul statea in mijlocul patului: - Cu cine ma, piftie? Cin' te ia? Isi trase nadragii pe el si camasa, abtinandu-se sa nu rada. Nu era momentul. Gaga parea serios. - Cu Dilinca, ma insor cu Dilinca, saptamana asta, cat mai repede. Haide la lelea Dida. - Unde ma? Da ce, ai innebunit, te-ai dilit si tu de cap? UNde o gasim noi acum pe lelea Dida? - Pai nu stiu, dar o cautam noi pana o gasim, nu mai pot sa astept o minuta. - Mai dar Dilincai nu ii spui nimica? Gaga paru ca se incurca, iar planurile lui, cu un minut in urma atat de simple si de clare, se tulburara. Fata i se intuneca si lasa capul in jos. Nu se gandise la asta, netotul. Daca Dilinca nu-l voia? Bagabontul il stia insa slab de inger, iar mutra plouata a lui Gaga ii inmuie inima. Prostul se indragostise de muta, asta era limpede ca lumina zilei. Iar acum voia sa o ia de nevasta. Isi facu si el ceva socoteli in cap: - Si de ce sa nu o ia, pana la urma? Cine ar fi luat-o asa bortoasa si muta, decat un netot ca Gaga? Haide mai Gaga, sa o cautam pe lelea Dida... Mersera impreuna pana la gradina Didei, la marginea satului, sub deal. bagabontul isi trase nadragii cand se apropiara si isi drese glasul: - Lele Dida, sarut-mana la matale! - Dar ce v-aduce la mine flacai? zise lelea si isi trase basmaua mai pe frunte, sa nu o arda arsita, iar mana si-o facu streasina, sa -i vada mai bine. Gaga facu un pas in fata, incercand sa nu se balbaie: - Sarut- mana lele Dida, ma gandeam la fata matale... - Ce-i mai cu Ilinca, sari femeia speriata? - Nimica lele, doar ca as lua-o de nevasta. Bagabontul il trase atunci mai spre el, lasand femeiii cateva minute, de reveneala. - Pai bine maica, ce sa zic eu... - Da-mi-o lele Dida ca o sa am grija de ea! - Si de prunc cine Dumnezeu o sa aiba grija? - Tot eu lele Dida, se lauda Gaga si jura ca se simtea deja ca un tata pentru copilul Ilincai. - Pai sa va ajute Dumnezeu, copii, lacrima lelea si incepu sa traga de coltul basmalei in jos, ca sa se stearga pe obrajii uscati. Fata lui Gaga inflori brusc, cu o recunostinta fara margini. Balele ii curgeau iarasi in voie, de la gura, iar Bagabontul simti ca era timpul sa o anunte si pe fata. - Pai mergem dara sa-i spunem si Ilincai vestea, lele Dida. Femeia dadu numai din mana, a aprobare. Nu mai putea sa isi opreasca lacrimile si apoi nu era rau nici pentru fasole, ca tare seceta se mai abatuse la Cetate. Bagabontul porni preocupat in urma lui Gaga. Se` lasa asadar cu nunta la Cetate. Cine s-ar fi gandit? Iar Gaga nu avea decat nadragii de pe el. Matilda trebuia instiintata si ea numaidecat, iar pregatirile puteau sa inceapa. Il lasa pe Gaga sa isi anunte mireasa despre intentiile lui si alerga la Matilda cu vestea cea mare in gura. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy