agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ You are
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-02-05 | [This text should be read in romana] |
E frumos afara. E gri tot. Si strazi si oameni si copaci, si aerul e gri. E liniste si e gri. E gri si parul meu, si ochii mei, si totusi inima e rosie si bate, bate.....mai bate? Si sufletul meu e roz si zboara..esti acolo?Unde sa te caut?Si hainele mele sunt gri si totusi e liniste. Si mintea mi-e gri si totul e gri numai iubirea mea e roz, si buzele tale sunt roz si pielea ti-e roz si totul la tine e roz si e primavara afara. De ce e neagra durerea mea? De ce vad negru in fata ochilor? De ce nu mai vad roz? De ce nu e macar verde ca frunza,sau roz ca viata ta?
Si in spitalul in care am fost azi noapte e ....sau nu e gri? Maine voi afla daca e negru sau verde, pentru ca roz fara tine nimic nu e. Si pictorul asta nebun care imi coloreaza viata a uitat rozul undeva, si nu mai are decat gri, sau negru...Alb e porumbelul ce l-am trimis sa aibe grija de tine. De ce se intoarce din cand in cand, ca sa-l vad ca nu e roz?Albastru e cerul dar nu ma uit la el. E prea departe de mine si totusi asa de aproape. Rosii sunt ochii mei si nu mai sunt gri, plang lacrimi rosii si gri, si buzele imi sunt gri si moartea e gri. Dar uite-o: nu vrea sa mai fie gri, e neagra, si-mi zambeste:azi vei fi al meu. Nu azi, doamna. Nu azi, pentru ca azi mai are cineva nevoie de mintea mea gri, de zambetul meu gri, de sufletul meu roz, dar care va fi gri. Iarta-i pe ei care-mi sunt prieteni, parinti, frati, copii, colegi. Ei au nevoie de mine asa gri cum sunt. Si, cand vin eu sa ma iei, te rog, ia-ma doar pe mine. Pe ei lasa-i sa fie verzi, albastri. Nu ii transforma in gri. Pe ea las-o roz, pentru ca roz e totul la ea si nimic nu are voie sa se schimbe. Si ia-ma doar pe mine si coloreaza-mi ochii in toate culorile de care ei nu au nevoie, si umple-ma de negru, de gri. Si sufletul lasa-mi-l roz sa vegheze asupra lor pentru ca ei au nevoie de roz, de alb, de verde, de albastru ....nu vrei asa? Ma voi lupta cu tine si nu vei castiga pentru ca eu iubesc, si iubirea nu poate fii infranta, si stii asta, si de aia fugi, de aia plangi, de aia urli ca nu ma poti infrange. Si tu esti gri, pe tine nu te iubeste nimeni, si nici nu te poate iubi nimeni, pentru ca tu ii iei pe cei de care e nevoie si ii transformi in negru. Eu sunt gri si roz, si verde, si albastru, si roz, si galben pentru ca au nevoie de mine. Dar toate culorile dispar. Ramane doar gri, pentru ca ea e roz si nu ma vrea pe mine. E frumos afara. E gri tot. Si strazi, si oameni, si copaci, si aerul e gri. Dar eu nu mai sunt gri. Eu sunt roz pentru ca o iubesc, si nici tu, Doamna neagra, si nimeni altcineva nu ma poate colora in gri, in negru, pentru ea e roz si pentru ea voi fi mereu roz. Dar ea nu ma iubeste.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy