Greșeală grotească ce se înșurubează în sine, îmbinare dezbinată de monstruozități perfide și dulci gângureli senine, EXISTÃ.

Este copac cu trunchiul ramuri și ramurile trunchi, văpaie rece, duhoare-nmiresmată; lumina neagră născută din ea însăși atât de departe, atât de demult, încât începuturile trebuiau să aștepte sfârșitul care nu începuse, pentru a se putea defini; fărâmă întreagă din întregul fărâmat, conglomerat de nulități geniale ce-și dispută o întâietate codașă într-un univers mediocru care-și plânge neputincios deprecierea, evoluând inconștient cu o lascivă tenacitate spre ceea ce va deveni, CONTRADICÞIE.

Nepotrivirea scandaloasă între ce este, ce pare, ce ar trebui să fie, ce ar vrea să pară, se transformă în ceea ce a fost întotdeauna, sclavă a inexistentelor adevăruri finale, a ideilor preconcepute, a imenselor construcții piramidale inverse a căror fragilă bază este convenția. Fir de nisip în oceanul galben, purtat de vânturi, bătut de ploi, consideră că ploaia și vântul sunt mijloace pentru a atinge un scop care nu a existat niciodată și pe care și-l creează la nesfârșit omițând deliberat să-și recunoască inutilitatea. Astfel își continuă neabătută drumul pe spirală confecționându-și inestimabilele valori ce o definesc așa cum o știm. UNICÃ.

Doar una este masca. Dar câte sunt chipurile false ce se ascund sub ea? Iluzii create de mintea-ți delirândă defilează prin fața ochilor tăi obosiți de prea multă lumină. Pe care s-o aleg? Una este la fel de bună ca oricare cealaltă. Toate duc în același loc - niciunde, dar visul tău este întotdeauna prea scurt. Te trezești inevitabil cel mult la jumătatea distanței în alt vis în care speri să dormi și să visezi că ai un coșmar. REALITATE.