Stam dupa-amiezile impreuna.Afara strada plina de noroi.Gratiile de la geam.Nu indraznesc sa iti mai spun ceva.Fiecare cu indiferenta sa,fiecare traind parca pentru el singur intr-o lume singura.Si literele s-au facut straine si gandurile mele tot mai straine de mine.”you make me real,strong as I feel”.Ca o pauza in mine.Ce?Nu aud si nu vad.Fiecare doar cu el insusi.Trecutul mai viu decat cu o clipa inainte.Am dreptul sa visez…dar ce?Ratacire.Afara noroaiele de pe aceeasi strada neasfaltata.Putin prea intuneric in camera.Gratiile de la geam…si le-am pierdut cheia.Cu capul intors,trantit in fotoliu,pierd sirul tuturor lucrurilor,al minutelor,al anilor.Candva o sa iubim din nou.Dar azi prea-i ploaie si gri si mi-e nu stiu cum sa-ti spun ceva si o privire-ar fi prea mult.E bine-asa.Cu liniste,fara sir,fara rost,impreuna,in camera,pe intunericul mut.