Trebuie sa ma cunosc. Trebuie sa stiu o data sigur cine sunt si ce vreau. Am amnat mereu lucrul acesta pentru ca imi era teama. Mi-era teama ca nu voi izbuti sa imi luminez sufletul, sau ca lumina ce va aluneca asupra-I sa nu ma indurereze. Eu mi-am inchipuit anumite lucruri despre mine insami.ce se va intampla daca acestea nu exista aievea? Daca ele nu au fost decat o parere?
Ceva mai mult. Eu am cautat sa ma supun acestor trasaturi pe care le-am socotit parti din sufletul meu. Mi le-am impus si mi le-am insusit. Ce se va intampla cu ele, daca voi stii ca nu sunt decat niste vesminte imbracate in sila? Voi putea, oare sa le parasesc fara sa ma copleseasca golurile sufletului meu?
Am hotarat de multe ori sa ma analizez pana la capat, sa patrund cat mai adnc si calm in suflet. Dar n-am izbutit. Niciodata nu m-am putut concentra. N-am putut gandi despre mine insumi. De cate ori incercam sa ma analizez – ma trezeam intr-un intuneric desavarsit. De unde sa incep sa caut? Unde as putea fi eu insami?
Ce cautam eu? Sufletul meu. Unde? Si cum se putea recunosate adevaratul meu suflet intre miile de sulfete pe cri le purtam in mine?