Destinatar

In fiecare dimineata postasul imi lasa acelasi plic alb, simplu, adresa mea e scrisa mic si ingrijit. Doar numele expeditorului imi e necunoscut. E a treia scrisoare pe care o primesc. La inceput am crezut ca e o greseala, o confuzie si m-am simtit atat de ciudat citind acele randuri. Scrisorile continuau sa vina , una dupa alta si nu era nici o indoiala. Erau pentru mine.
...
"Ana,
Ti-am scris de mii de ori in minte insa azi am reusit sa imi frang teama de cuvantul scris. De cele mai multe ori imi e mintea alba la fel ca aceasta simpla bucata de hartie, doar sufletul palpita, se zbate, imagineaza-ti o frunza atinsa de vant, asa ma simt eu acum, nimic nu e clar , gandurile pulseaza dureros, haotice. Doar simt si asta imi e de ajuns sa stiu ca inca traiesc.

Cateodata ma gandesc sa pun capat, sa ma intind undeva pe un camp, sa vad doar albastrul cerului si sa ma duc asa, cu imaginea asta. Si eu alunecand in moarte.

Dar tu esti.

Al tau, M."
...

Citesc randurile si incerc sa mi-l imaginez in acel oras in care nu am fost niciodata. Mi-ar fi atat de usor sa ma urc in tren, sa gasesc strada. Chiar ma si vad asezandu-ma in fata blocului pe o banca, sigur trebuie sa existe o banca, si eu pandind fiecare trecator. Ar trece pe langa mine si nu ar sti, rolurile s-ar inversa. poate as intra chiar in vorba, ma scuzati imi puteti spune cat este ora, banal , nu?
...

"Draga Ana,

Draga mea Ana, iti rostesc numele si as vrea sa ma auzi, as vrea sa iti vad privirea in timp ce zambetul ti se naste cald. Draga mea Ana , poate aceste trei cuvinte fac mai mult decat orice declaratie de dragoste, le rostesc iarasi si iarasi si soarele sau dragostea ma invaluie in caldura si pentru o clipa uit...

M."
...

As suna apoi la usa si, ca intr-un film, totul s-ar derula cu incetinitorul, privirile ar fi lungi, uimirea ar lasa loc bucuriei, sunt fericit mi-ai spune, acum ca m-ai gasit, nu as putea sa ii vorbesc , poate doar l-as atinge sa ma asigur ca e real ca nu e inchipuire ca poate am luat-o razna si sunt iar intr-una din fanteziile mele sau visele mele realiatatea mea sau orice nume ar purta.
...

"Ana mea,
Sunt viu , iata-ma asemeni celor care trec pe langa mine , rad si plang si respir si ma misc si fiecare gest imi aduce gustul fricii pe buze. Existenta ta imi e ascunsa privirii intense, te creez din cuvinte si trupul tau e imaginea trupului meu intors.

Indoiala ma inchide intr-un colt stramt in care ma zbat si tac.

Al tau."
...

I-as lua obrajii in palme si ne-am lipi buzele intr-un sarut. Un singur sarut si apoi as pleca.

Nu stiu daca scrisorile vor mai veni.. Acum sunt linistita pentru ca stiu ca visele nu raman mereu numai simple vise.