am vrut sa zbor, dar Soarele gelos m-a trantit in colbul negru al pamantului blestemandu-ma sa raman acolo...
pentru ca eram prea tanara am refuzat sa ma supun si m-am adaptat: am vrut sa ma tarasc pe coaja pamantului, sa simt si eu de unde am rasarit, dar pamantul m-a oprit, nu aveam dreptul sa-i tulbur linistea...
apoi am vrut sa ma transform in peste, ca astfel sa vad minunatiile de pe fundul marilor, sa simt cum trece apa prin branhiile mele si sa plutesc...
dar marea s-a involburat, iar eu m-am speriat si n-am mai vrut sa aflu...
iar acum sunt aici departe de cer, de pamant si de ape, inconjurata doar de fiinta mea nu mai vreau sa fiu nimic din ceea ce nu sunt.
ma intreb totusi cine a castigat din toate astea: pamantul, marea, cerul sau eu?