A doua zi se trezi mai obosita ca oricand. Se imbraca si se tara pana la Agentie. Spera din tot sufletul sa nu aiba nici un client.
Cand ajunse intarziase o ora si jumatate. Partenerul ei o astepta la ea in birou. Cand o vazu se sperie.
-Ce s-a intamplat?Pe cine ai ajutat?
-O fetita. O muscase un caine.
-Esti nebuna! Pana la urma tot o sa te prinda comitetul.
-Poate...Ai venit aici cu un motiv? Sau doar sa ma calci pe mine pe nervi?
-Ei masa cu un client.
-Nu...azi! "Ei"?
-Da. Te-a cerut special pe tine.
-L-ai...?
-Da. Nu este din comitet, dar iti cunoaste ciudateniile.
-La cat?
-La unu. La ea acasa.
Ii lasa biletul pe birou si pleca.Ea isi incepu meditatia, apoi se apuca sa citeasca dosarul despre cazul la care lucra.Timpul zbura. Auzi o bataie in usa.
-Da!
-Este cazul sa pleci. Te conduc.
-Mii de multumiri.
Ajunsera foarte repede.Statea intr-un bloc cu apartamente cat un etaj.
-Macar este bogata.isi spuse in timp ce urca cu liftul
Ajunse. Suna. Usa se deschise singura. Cineva o invita in nautru. Aici nu gasi pe nimeni. Tot o voce ii spuse sa isi puna haina pe bratul care aparuse din perete.Imediat cum termina si ajunse din hol intr-o incapere imensa, aparu in fata ei o femeie. Era cu sortul pe ea, murdara pe maini si pe fata:
-Ai venit mai devreme.
-Imi cer scuze. Dar nu am ceas.
-Nu-i nimic.
Se intoarse in bucatarie. De unde veni cu o tava pe care era o farfurie cu aperitive si un pahar cu ceva verde-azuriu.
-Scuza-ma putin. si se duse in alta camera
Gusta din aperitive. Se uita ciudat la pahar, il mirosi,il gusta. Nu isi putu da seama ce era dar ii placu. Privi camera. Arata ca si cum abia se mutase. Nu dura nici 5 minute si femeia reveni. Arata stralucitor. Cum reusise atat de repede?
-Sa incepem din nou.Eu sunt Sofia Wayne.
-Any-Mary Strusberg.
-Incatata. Observa ca ti-a placut bautura.
-Da. Ce este?
-Doresti sa discutam acum sau dupa?
-Nu...
-Mai bine dupa. Ai nevoie de putere.
-De unde...
Apasa un buton si in mijlocul camerei aparu o masa frumos asezata pentru doua persoane. Ramase putin uimita.
-Locuiesc singura.spuse zambind Masa este servita.
Se aseza la masa.Apasa un alt buton si aparu o masuta pe rotile. Era asezata o supiera cu supa de raci.
-Primul fel. Sper sa iti placa.
Mancara in tacere. Nu realiza ce este dar stia ca ii place. Dupa ce termina, masuta disparu si reaparu cu felul doi: satay. Aseza farfuriile, puse paharele cu vin rosu alaturi. Ea privi totul uimita. Si mancarea asta arata ciudat
-Nu este otravita.
-Arata ciudat...
-Gusta. Daca nu iti place poti lasa in farfurie.
Manca totul. Sofia doar se atinse. Se repeta scena cu masuta, aparand desertul.De data asta stia ce era: scoarta de migdale. Dupa ce terminara si reaparu masuta, intreba:
-Ce doresti: cafea sau lichior?
-Cafea, cu doua cuburi si putina frisca.
Ii prepara ei, dar ea nu servi nimic.Se reasezara pe canapea.
-Cum te simti?
-De parca m-as fi trezit acum.
-Perfect. Asta si intetionam.
-Poftim?
-Nu te supara. Dar iti cunosc foarte bine harul.
-Harul?! Mai bine zis un blestem.
-Nimeni nu te forteaza sa ajuti pe alti.
-Da. Poti sa imi spui de ce mai chemat? schimba ea subiectul.
-Vreau sa gasesti o statueta. Mi-a fost "rapita" saptamana trecuta.
-Rapita?
-Da. Dupa cum ti-ai dat seama am si eu "blestemul" tau. Statuia era sculptata dintr-un cristal inteligent. Poate stapani, mari sau micsora puterile tale. Eu l-am mostenit. Doar de mine asculta, insa mi-a fost luat de...
-Akkan?
-Da. Pe mine nu ma cunosc, insa te stiu pe tine si inca alti cativa. Daca reusesc sa il descifreze, vor...
-Supune pe toti cei ca mine.
-Da.
-In concluzie daca vreau sa fiu om si nu masina, trebuie sa gasesc acest cristal.
-Da.
-Tu ce rol ai in toata afacerea asta?
-Doar pastratoare.
Deocamdata se multumi, doar cu atat.Pleca fara sa realizeze ce face.