Tren, noapte, vagonul e aproape gol. În celãlalt capãt, o bombã brunetã îºi încearcã zâmbetul nostalgic dupã sexul de acum trei ore pe ochii mei verzi, flãmânzi, uºor vicleni, dar inspirând încredere. κi muºcã buzele cãrnoase, mângâindu-ºi umãrul dezvelit. O piele mulatã, neruºinatã, parþial ascunsã de bluziþa roz cu gãurele, mã trezeºte la negândire.
Nu are nimic frumos în ea, dar mã excitã, mã-nfiripã cu acei ochi trãdând o satisfacþie, care mai persistã în sfârcuri, cu altul. Arcuri de voinþã se întind ca culorile curcubeului pe o furtunã-n depãrtare. Din lipsã de imaginaþie, vampa e dezbrãcatã logic ºi tratatã tehnic.
Pãcat. Putea rãmâne un mister.