S-a nascut in univers o alta linie, ce va lua si ea cu sine toate argilele miscatoare ale boltii. Tot ceea ce se naste, se naste dintr-o energie feminina. Energia urmasilor de gen ai lui Iisus poate determina nasterea, dar nu poate da nastere. Unde esti, femeie nascatoare de linii? Acum realizez ca nu stiu cum am putut accepta sa ne trezim azvarliti aici, fara nici o explicatie. Suntem manati, conditionati, intr-o capcana. Liniei i se indica viata vesnica imediat dupa nastere, dinspre rasarit, o data cu aurorele; cei ce lucreaza la amiaza spun ca o vad aplecandu-se peste pamant din ferestrele apusului, iar inzapezitii spun ea va veni o data cu primavara zburand peste muntii cei mai inalti. Numai golite de ele insele, de zapezile si aurorele acumulate, liniile pot ramane ca niste talere in echilibru, nemiscate. Altfel, vor ramane pentru totdeauna strambe.
Noi, liniile nedrepte, murim de frica numai la gandul iubirilor care dispar pentru totdeauna, la comori ce puteau fi descoperite dar au ramas ingropate in nisip. Ne construim imagini pentru exercitiile de tir, dar nimeni nu poate fugi de propriu-i suflet. Orice linie are suflet. Sufletul nu poate fi decat un camp de lupta unde ratiunea si judecata se infrunta cu poftele si pasiunile. Iar pasiunea e o flacara arzand pana la mistuire, cand e lasata in libertate. De aceea, ascultam tot ce ne spune pasiunea pentru ca niciodata sa nu vina o lovitura pe neasteptate. Cum poate o linie oarecare sfarama un "te iubesc" altei linii, degajand constient doar energii pozitive? Ce linie vorbeste despre iubiri cu spatele la fereastra? Insa, cand liniile se intalnesc dincolo de ferestre, sunt in stare sa taie curcubeele în două. Iubind cu truda, sunt initiate in launtrul tainei trairii. Cand linia e indoita de durerile pasiunii, incepe sa se miste in cerc, deplasandu-se spre rosu ca sangele catre inima, pentru a-si trai legenda. Precum liniile strambe dintr-un lant, suntem la fel de slabi, luand ca model cea mai slaba veriga a acestuia. Inaintea inserarii, sunt linii care striga din inlantuirile iubirii: "cereti-mi jumatatea stanga a corpului, iar daca nu stiti sa cereti veti trece pe langa aceasta Golgota si nu veti afla cum s-a sangerat!.."
Femeia nascatoare a trimis liniile in cosmos ca sa cucereasca meteoritii din alta Cale Lactee. Aceasta femeie a nascut multi regi si regine...Adevarata regina a liniilor e cea care-si gaseste tronul in inima dervisului, cea care are curajul sa isi indeparteze noroiul de pe tample si sa isi caute un rege pe masura. Iar daca sfarseste cu mainile pe tample, toti o vor aduce-aminte. Viata va dansa pe mormantul ei; nici un lant de fier nu o va impiedica sa danseze liber. Taina mortii liniei se ascunde-n inima vietii, pentru ca viata cu moartea sunt una, cum una e fluviul si marea.
Unde sunteti liniilor, catre care dimensiunea boreala vreti sa migrati? Cred ca paznicul comorii v-a ridicat sau coborat, pentru a-si cantari aurul sau arama! Depinde cum au urcat liniile in corabie: fermecate de puritatea panzelor ei, de oceanul de mister ce o inconjoara, sau atrase de portelanul clipelor de timp marin. Am vazut linii care considera ca placerea calatoriei e doar un cant de libertate, si nu e libertatea insasi. Dumnezeu le va arata corabia viitorului prea tarziu, cand viitorul e scris sa fie schimbat. Creatorul e in eul lor inaripat si le descifreaza oasele trairii, le spala de nisip.
Cu toate ca impartasim aceeasi soarta lineara, unele linii sunt de doua ori dezordonate: intai, prin voia sortii, pe urma, prin voia lor proprie. Mai mult, nu li s-a dat abecedarul semnelor. Liniile primesc semne de peste tot, dar nici in firea liniilor nu exista trandafiri fara spini. Aceste betigase strambe si rosii trezesc trandafirii de armonie din care se soarbe inaltarea. Conturul departelui e calarit de rasfrangerea rosului pe albastru. Doua linii drepte paralele nu se intalnesc niciodata, sau cel mult doua linii obisnuite se pot intalni intr-un singur punct, ceea ce e insuficient. Cine cauta urmele liniilor rotunde si albastre de talpi de mister le va gasi in adanc si in inalt, caci pentru orice linie adancul si inaltul sunt asa de aproape intre ele!... Macar liniile rotunde sa nu fie monotone!... Numele liniilor nemuritoare sunt lumina si iubirea. Dar vorba visatorului francez: "une amour il faut toujours un perdant..."
N-ai trait intotdeauna ca linie? Ce erai inainte de a fi linie? Unde erai inainte? Erai oare in nesfarsirea timpului? A fi sau a nu fi linie oare e acelasi lucru? Universul o ducea bine fara linia ta?....Indiferent cine stie raspunsurile, noaptea trebuie sa cada cu scurta-i mangaiere peste fiecare linie. Nimeni nu-si poate conserva propria linie. Or, de ce sa fie conservate liniile cand pe toate le urmareste inspiratia zborului etern?...