De Sfântul Nicolae aud:cu-cu! cu-cu! la ușă. Sunetul m-a speriat îngrozitor. De când am pus plăcuța cu:”Pericol de electrocutare!” nimeni nu a mai atins soneria. Vecinul de deasupra după ce a fost lovit de fulger, a uitat literele. Pentru el, am desenat pe ușă cu vopsea roșie o față de mort cu oasele aferente. Râde foarte tare și se miră cât de bine semăn cu Stolojan din profil.
Curios, încerc să deschid ușa deși manevra îmi reușește foarte rar. De când mi-a instalat nea Mitică yala pe invers -așa nu te pradă nenicule nici un hoț!- întotdeauna ies pe geam. Desfac yala cu șurubelnița. Vecinul are răbdare că și lui i-a instalat nea Mitică antifurtul tot așa. Nu închide niciodată ușa pentru că stă la etajul al treilea. Pănă la urmă reușesc.
Pe vecin îl scot din cadă pentru că a vrut să intre ca berbecu-n Troia. Mai bine îl mai lăsam. Are niște buzunare de popă și toată apa s-a scurs pe parchet. E supărat pentru că a ieșit culoarea din cămașa. Are pielea foarte roșie. Eu cred totuși că are o erupție mai veche pentru că pe jos, balta e de culoare verzuie. Nu mai contează pentru că, parchetul s-a umflat îngrozitor, trebuie schimbat.
Vecinul zice că de asta a venit. Să mă ajute dacă-l ajut și eu. S-a umflat mai tare decât parchetul. E alergic la spumantul de baie cu aromă de căpșuni.I-ar prinde bine niște calciu. N-am decît câteva bucăți stinse de CaCo3, pe balcon. Mi-au rămas de la ultima zugrăveală. Îi dau câteva lingurițe și reacționează neașteptat de repede. Respiră sacadat și mai economic . Pe față are acum și pete albe, semn că a asimilat câteva grame de calciu.
E foarte emoționat, tremură așa cum tremur eu când vine mama pe la mine, eveniment care tocmai s-a produs. Ne zgâlțâim amândoi în același ritm în timp ce, ea descoperă cocoașa parchetului. Mama îl pocnește lejer cu gentuța ei cu închizatori metalice. Eu n-o contrazic. Vecinul nici atât. Îi aduc sticla de oțet din bucătărie să-l frece pe cucuie. Mama zice să sun la Salvare că altfel trebuie să schimbăm și tapetul. Vecinul s-a proptit pe peretele cu trandafirași. Eu sun.
Asistenta se supără când află că pe vecin îl cheamă Nicolae. Au mai sunat zece tâmpiți să-l plimbe pe Moș Nicolae cu Salvarea. Hi! Hi! Hi! Eu sunt al unsprezecelea. Nici o lae. Zdrang! Și receptorul cade odată cu vecinul, odată cu tapetul.
Mama îi sfâșie cămașa. O las să se răcorească. Lui oricum nu-i mai pasă, o face pe mortul. Smulg oglinda mare din hol să văd dacă mai respiră. N-am apucat să văd dar am auzit un icnet scurt. Ãsta-i semn bun.
Aud un icnet mai lung. E soția vecinului alergic la spumant. Acum țipă tare. Poliția deja a înregistrat reclamația. Se aud sirenele. Vecina își smulge părul, fir cu fir, și îl intreabă continuu de ce a lăsat-o singură.
Brusc începe să plouă prin tavan și eu nu găsesc nici o umbrelă. O găsește mama, înaintea mea și mă pocnește scurt. Nu-mi dă voie să fumez nici la sărbătorile notate cu roșu în calendar.
Apa a ajuns la tabloul electric exact când cineva sună la sonerie. Se aude clar cum cineva-ul cade odată cu energia electrică. Mama ar vrea să-l aranjeze cu poșețica dar nu o mai găsește.
Þipă in cor toate femeile aflate în zonă. Număr în gând mai mult de trei tonalități diferite. Cred că e și soția celui care s-a ocupat de sonerie. Și ea vrea să știe de ce. Eu nu mai vreau nimic. În fond nu mi-am dorit decât să fac o baie fierbinte.
Pompierii au reușit să stingă incendiul de la etajul unu. Acum au ajuns pe geam în dormitor la mine.
Până la urmă Moș Nicolae există! Mă simt ud și am foarte multă spumă mai ales în orificii.
Mama nu poate birui pompierii cu poșețica așa că îmi cere o țigară. Pompierul înțepenit în geam îi face din ochi și o servește din pachetul dumnealui.

În spital e cald și bine. Suntem împreună și foarte liniștiți. Pe vecinul alergic l-au sortat pentru reanimare. La salonul femeilor e mai multă gălăgie. Vecina mai are vreo treizeci de fire de smuls și pe urmă cred că se va obisnui cu situația. Soțul ei trăiește.
Un singur lucru nu mi-e foarte clar. Mama fuma cu pompierul pe geam?