Niculina

- Bună ziua, țață Silvică!
- Bună, Niculină, ce mai faci?
- Binișor, ca toată lumea. Bădia, e acasă?
- Da, e acasă, vezi că desfacă niște popușoi în bucătărie.
Cu pași grăbiți, Niculina Talașmanca, vecina lui bădia Grigore, o femeie cam la vreo 50 de ani, încă frumușică, despre care se zice că în tinerețe... ei, dar ce ne interesează pe noi prostiile astea, deci Niculina, se îndreaptă spre bucătăria lui bădia Grigore. Bădia Grigore e om bun, o mai ajută din cînd în cînd, ea, ce să facă, au trecut atîția ani de cînd a murit bărbatu-său, Talașman. bate la ușă și intră. Într-adevăr, bădia Grigore desfacă niște știuleți de porumb într-un cazan mare, din tablă, pe care-l ține între picioare.
- Bună ziua, bădie Grigore!
- Bună, Niculină! Ia un loc pe scaun!
- Apoi, iau, bădie, că-s obosită și mă dor picioarele. Ca o femeie singură, ce să fac, trebuie să alerg peste tot.
- Ei, așa-i, Culină! Dar, cu ce treburi pe la noi?
- Păi, eu, bădie, am venit la matale, că mi s-a rupt coada la sapă.
- Și?
- Păi, să mi-o pui, bădie!
- Să ți-o pun, Niculină? făcu bădia Grigore, cu un aer hîtru și mirat. Dar la mine ți-ai găsit, fată hăi, la un moș bătrîn!? Eu abia mai dovedesc să pun coadă la sapa babei mele. Tu, de ce nu cauți unul mai tînăr, mai vînjos, să-ți pună coadă la sapă?
Bădia Grigore pare un pic supărat, așa că Niculina începe să rîdă cu un aer împăciuitor, cu mîna la gură.
- Bădie, cum vrei matale!, zice ea moale.
- Lasă, bre, că am să ți-o pun, dar după ce termin de desfăcat popușoii iștia.
Apoi începură un dialog obișnuit, bădia Grigore punea de regulă întrebările, ce s-a mai întîmplat prin sat, pe la magazin, pe la biserică, mă rog, probleme ale vieții de zi cu zi. Numai că la întrebările care solicitau un singur răspuns, o negare su o confirmare, Niculina, dintr-o politețe excesivă, ca nu cumva să-l supere pe bădia Grigore și să rămînă fără coadă la sapă, răspundea invariabil prin "Da, bădie, da!". La un timp, bădia Grigore păru a se enerva, zvîrli știuletele în lucru în cazanul cu grăunțe și o întrebă de-a dreptul:
- Fa, Niculină, dar de ce zici tu tot timpul, ca papagalul, "Da, bădie, da!"?. Alte răspunsuri, nu mai ai?
- Păi, eu știu, bădie!? Lămurește-mă și matale, cum să zic.
- Ei, lasă, că am să te lămuresc!, zise calmat bădia Grigore și, aplecîndu-se, culese știuletele din cazanul de grăunțe.
- Auzi, Niculină? începu bădia Grigore un set de întrebări rapide, una după alta. Voi ați rezolvat-o cu pămîntul acela al lui bădița Sterian, de pe deal?
- Da, bădie, da!
- Auzi, Niculină? Parcă n-aveai bec la beci. Þi-ai mai pus?
- Da, bădie, da!
- Auzi, Niculină? La tîrg la Codăești, ai mai fost?
- Da, bădie, da!
- Ai umblat bine?
- Da, bădie, da!
- Buun! Tu, ce crezi, am să-ți pun coadă la sapă?
- Da, bădie, da!
- Dacă-ți pun coadă la sapă și ți-o aduc diseară, îmi dai și mie ceva de sub coadă?
- Da, bădie, da!
Aici Niculina făcu o pauză, rămase un timp cu gura căscată, după care, zîmbind șăgalnic, continuă pe un ton dulce dojenitor și plîngăreț:
- ...Ãăăă, bădia Grigore, dar ce-ai zis matale!?
- Păi ce, Niculină, am zis ceva de rău? făcu moș Grigore mirat.
- Nuuu, bădie Grigore, răspunse prelung Niculina.
- Păi, vezi, Niculină?
- Ce să văd, bădie?
- Că poți zice și "nu"?
- Da, bădie, da!