ANCHETA
Vă asigur că printre îndatoririle mele de redactor nu se numără și aceea de a căuta faptul divers la conferințele de presă ale Inspectoratului General al Poliției. Dar mai există și excepții. Cum ar fi sezonul vacanțelor. Așa se face că, vrând-nevrând, am renunțat la alte preocupări, mult mai importante, și am pășit, fără entuziasm și fără interes, în sala festivă a clădirii din Calea Victoriei.
Mai mulți ziariști din jurul meu așteptau să primească rezumatul scris. „Plictiseală” scria, cu litere mari de tipar, pe fețele lor, probabil ca și pe fața mea. Purtătorul de cuvânt al instituției gazdă înșira, monoton, locuri, nume și fapte, purtând aceeași inscripție pe figură.
La un moment dat, repetarea unui cuvânt m-a făcut să tresar: Zidurile? Ce s-o mai fi întâmplat acolo?
- Pentru moment, autorul omorului continuă să fie necunoscut, dar cadrele noastre continuă ancheta în satul Zidurile, spunea tânărul inspector.
Crimă la Zidurile? Ei da, merita să mai fac o expediție în acel sat de câmpie. Nu mai găsisem de mult pretextul să străbat drumul la fel de bun ca bulevardele din centrul capitalei.
În dimineața următoare, agentul principal Þepeluș mă primi cu o politețe exagerată:
- La ce naiba ai venitără, bă? Iar vrei să ne faci de râs în amărâtul tău de ziar?
- Opinia publică vrea să știe totul despre crimă și despre profesionalismul lucrătorilor de poliție din mediul rural, îi explicai eu.
- A, pentru crima mea ați venitără? Domnule ziarist, să știți că am executatără o anchetă foarte eficientă, reușind să descopăr în scurt timp pe autorul necunoscut al faptei. Dar poftiți, să vă expun evenimentul deosebit, mă îmbie el.
- Păi, dacă vreți spuneți-mi cine este victima, cine e ucigașul și care a fost mobilul. Cam asta vor cititorii să afle din ziarul nostru.
- Da, vă spun. Mortu-i unu, Ghiță Jdrelea, de lucra el cu ziua ca paznic de noapte la un patron. Iar motivul mobilului e că a vrutără să-i fure banii, că luase omul banii de chenzină. Iar pe autor l-am depistatără încă de la început, iar în urma anchetei l-am și demascatără.
- Cine e?
- Nae a lu Jâganie. Am zisără eu tot timpul că are mutră de criminel. Numai el a pututără să-i ia viața lui Jdrelea.
- A lu Jâganie?
- Așa-i zice pe poreclă, dar la catalog îl cheamă … ăsta … Urmărea Nicolaie.
- Puteți să-mi descrieți modul cum a operat?
- Nu a operatără, domne, că a datără cu paru’, nu cu cuțitu’! S-a deplasatără pe o linie pe unde venea mortul, de la patron, s-a pusără după un colț și i-a datără în cap, după care i-a sustrasără toți banii și pălăria, ca să nu-l pună ăla să i-o plătească, că i-a stricat-o, i-a murdărit-o de sânge,.
- Văd că sunteți foarte sigur. Vinovatul a recunoscut?
- Cum o să recunoască, domne?! izbucni omul legii. Cum o să recunoască? Păi, ai văzutără dumneata criminel care recunoaște fapta? Dar am făcutără eu anchetă ca la carte, și știu. Că doar d-aia suntem noi Poliția română!
Mărturisesc că omul reușea să mă convingă. Iată, îmi ziceam, că polițistul acesta este, totuși, un meseriaș capabil. Dar am și eu meseria mea, care mă obligă să mă informez din mai multe surse, de aceea am hotărât să fac o incursiune prin sat, să aflu și părerea oamenilor.
- Cum o să-l omoare a lu’Jâganie? Acela nu poate să taie nici măcar o pasăre, d’apăi să dea în cap la un om! îmi spuse unul.
- Domne, Jâganie l-a prins pă unu la furat la orătăniile lui, da’ ăia nu i-a făcut ni’ca, că-i pretenar cu dom șăf dă post șî i-a dat drumu. Că d-aia-l dușmănește polițaiu pă Jâganie! mă lămuri altul.
- Ce crimă, bă domne!? opină un al treilea. Nici o crimă, că Jdrelea era beat de-a căzut cu capu dă piatră de-acolo a rămas! Nu l-a omorât nimeni! îmi explică un al treilea.
Hopa! Înseamnă că polițistul greșea?
- Ce să greșesc, bă? se înfurie agentul principal Þepeluș când îi prezentai opiniile culese în stradă. Ce să greșesc, că eu știu ce minte are acela a lu Jâganie! Și dacă vrei să știi, am o grăma’de probe, că și dom procuror Turcu de la județ mi-a zisără că să îi fac un dosar beton. Că altfel nu-l acceptă instanța, de!
- Pot să-l văd și eu?
- Ce să vezi, bă?
- Păi … dosarul.
- Dosarul nu se dă.
- Atunci o să scriu la ziar că nu ați dat dovadă de transparență.
- Bine, bine, îți dau dovada. Ca să vezi și dumneata și toată lumea că știu meserie, nu așa cum ai scrisără altă dată.
Și îmi puse pe masă un dosar, după care ieși din birou, încuind ușa după el.
Ca un adevărat judecător, m-am apucat să descifrez documentele din mapa de carton. Toate erau pompos titrate „Declarație”, iar ortografia lăsa mult de dorit. Le reproduc întocmai:
1. Raport
Numele și prenumele Þepeluș Dumitru, gradul agent principal, funcția șef de post la postul de Poliție din comuna Zidurile în urma. Examinării faptelor și probelor prelevate de la locul faptei criminale constat că în seara de … numitul Urmărea Nicolaie l-a atacatără și ucisără prin lovirea cu un par contondent pe numitul Primenescu Gheorghe, după care și-a însușitără în mod nejustificat o sumă de bani aflată asupra lui. Drept care propun trimiterea urgentă în judecată penală a numitului Urmărea Niculaie pentru fapta de ucidere din culpa sa pentru tâlhărire și furt.
2. Declarație
Subsemnatu Urmărea Niculae cu, domiciliul în comuna Zidurile declar că în seara dă … nu am eșit dîn casă că ieream beat. Nu cunosc cine l-a omorât pă ghiță Drept care semnez Urmărea Niculae dîn Zidurile.”
3. Declarație
Subsemnatul Tupac Petre, patronul Supărmachietului „la Tupac” din Comuna zidurile, declar că în ziua de … seara, la orele 20 pe me, i-am achitat lui Ghiță retribuția tarifară cuvenită în valoare de 834.000 pentru munca prestată de el la supărmarchiet. Nu cunosc ce a executat Ghiță cu banii după ce a plecat de la mine. Semnătura Tupac Petre.
4. Declarațe
Subsemnatul eu, Tulpină Gheorghe, vă declar că când a venit la bufet la Baros, Ghiță avea bani la el, da nu cunosc că câți bani avea. Am băut nițel cu el, că el a dat, dara plecat acas. Declar că când a murit avea bani la el, da declar că cum l-a omorât ăla nu cunosc, da iera beat. Semnatura Tulpină Gheorge. Numai că cine i-a luat pălăria, nu cunosc, că ce să facă cu ea.
5. declarație
Subsemnatul Primenescu Gheorghe cu domiciuliul în comuna Zidurile, declar că în seara de … mă deplasam pietonal spre casa mea de domiciliu. Nu eram chiar așa de beat, că eu la Baros nu am băutără prea mult. Când am viratără la stânga, pentru a mă angaja pe ulița Roșu, l-am văzutără pe numitul Urmărea Nicolae, zis a lu Jdrelea, de 49 de ani din localitate, care ținea în mână un par gros. Când m-a văzutără numitul s-a, repezitără asupra mea, lovindu-mă puternic în zona capului și provocându-mi decesul. După aceea, numitul mi-a luatără pălăria care se murdărise, de sânge și parul din care s-a îndepărtatără în grabă de la locul faptei. Semnez cu numele meu propiu de Primenescu Gheorghe.

După cum se poate observa, dosarul nu avea nici un cusur. Probele erau absolut clare, atât de evidente încât șederea mea la Zidurile nu se mai justifica. Dimpotrivă. Și nu o ușă încuiată a biroului postului de poliție mă putea întârzia.

MIHAI-ATHANASIE PETRESCU
26.08.2004