Toamna, lumea vegetală are chip de doamnă bătrână, trăindu-și amurgul freneziei și al
clipelor fericite, când soarele abia mai mângâie veșteda ei natură, și de acum săracă în intâmplări.
Toamna, frunzele copacilor se veștejesc, când verdele lor se face trecut, și cad, obosite de
greutatea clipelor.
Zi de toamnă, grea de ploi reci, cu stropi mărunți și deși, ne umple sufletul de o dulce tristețe, și o vagă nostalgie, uitând de neființa clipelor.
Toamna spre sfârșit, pomii au ceva din tristețea oamenilor, când desfrunziți și goliți de speranțe, se cufundă intr-o adâncă tăcere și pătimire.
O adiere de vânt se strecoară printre crengile pleșuve ale copacilor obosiți, purtând cu ei
freamătul rece al dezolării, înfrânți de timp.
Să experimentezi tăcerea și să te înalți la acea senzație de liniște supremă, rămânând în afara lumii, numai tu cu tine însuți.
Câtă tăcere există în lucruri, în adâncul lor!
Să nu gândești timpul, și să-ți fie străin, ca o rece uitare.
De cele mai multe ori, omul obosit de plictis, vrea să acceadă la glorie.
Libertatea înseamnă să poți să te ridici totdeauna deasupra ființei tale.
Libertatea este indispensabilă oamenilor, aducându-le împlinire. Dar atunci când sunt ignorate regulile, ea devine nocivă societății.
Libertatea în forma ei pură nu o trăim decât în copilărie, când suntem exuberanți, lipsiți de constrângeri interioare și adeseori ne bucurăm de o educație fără constrângeri.
De-ar fi să mai trăiesc o viață, aș acorda iubitei mele, încă de la început, suprema încredere, și păstrându-i-o mereu, aș lăsa-o să mă iubească din ce în ce mai mult; în timp ce dragostea mea sinceră și nesfârșită, departe de neliniști, ar cuprinde-o. Iar clipelor petrecute împreună, străine de tristețe, le-aș da bucuria și liniștea zâmbetelor nedisimulate, și ridica la puterea dăinuirii, încât să fie mereu mai mult, în ninsoarea lor, durate pline de farmec.
La adevărata fericire nu te înalți prin acțiuni facile, risipind clipa. La ea se ajunge prin travaliu, descoperind-o chiar, în tenebrele și-n unele momente învolburate ale vieții, unde poate să existe în stare latentă, dar la care au acces numai spiritele înzestrate, capabile de metamorfozare și de trăiri spectaculoase.