Se intoarce de la spital foarte nervos... intra pe usa trantind-o...
mama( in picioare, in fata aragazului framanta mamaliga) : da ti-am spus de atatea ori sa nu mai trantesti usa aia... crezi ca avem alta?da' chiar nu ne putem intelege?

el nici nu o baga in seama... se duce in camera sa si se inchide pe dinauntru.

mama( catre maria, vecina lor) : nu mai asculta vecina de loc... nu stiu ce e cu el de la o vreme... cred ca iar umbla cu derbedeii aia... sa vezi ce ma infig eu si in ei odata ... da- da.
maria: lasa vecina, ca si al meu e la fel... ehhh, copiii din ziua de azi..te mai poti intelege cu ei?

( cu un ton ridicat, gesticuland incontinuu, si miscandu-se dintr-un colt intr-altul al camerei... aproape plangand):" de ce eu? oare chiar nu exista si alte persoane care sa merite asta? oare cu ce am gresit? oare m-a parasit dumnezeu? oare tot cea ce am facut si tot cea ce urma sa fac in viata asta nu erau chiar de folos nimanui? ( tresare... si parca trasnit cu o maciuca in cap i se lumineaza fata) ba da...uite de exemplu am inceput sa o plac foarte mult pe...da uite chiar incepeam sa fac ceva bine( rade) ...dar daca ea de fapt nu ma iubeste? ( apare crisparea, se albeste la fata si ramane inmarmurit ca o stana... cade in genunchi... se ia cu mana de cap si se pravaleste pe jos ca un apucat)

mama( cu glas ridicat inspre camera in care el se inchise -se):auzi, da chiar nu ne putem intelege si noi aici la bucatarie de strigatele tale... da focului calculatorul ala mai incet!!(catre maria,cu glas mai scazut aproape in soapta):vecina eu cred ca se drogheaza!
maria(face niste ochi mari...se ingalbeneste la fata...incepe sa tremure):tu stii ca am gasit si la meu in buzunare niste ... nu stiu ce era ..era asa ceva alb..si avea un miros mentolat..in staniol era sastii...

mama(ingrijorata,cu o mana in sold si una la gura,acoperind-o, temandu-se parca din ce din ce mai mult de ce va spune vecina...si cu un glas aproape mut):doamne...(si cu un glas parca mai sigur): pei si nu la-i luat la rost?ce era aia?nu cumva...?
maria(care se ridica de pe scaun cu niste ochi zgaiti mai mari decat inainte) : nu stiu vecina... el mi-a spus ca era guma din aia de mestecat... strivita...(si nedorind sa "cada prost" in fata vecinei):da nu l-am crezut...

el(cu ochii si glasul plans):nu pot crede ca am fost atat de prost sa cred fiecare cuvant al ei...(si palmuindu-se singur parca,se ridica...isi da seama ca fusese penibil...):sunt un tampit...de unde pana unde am ajuns sa cred ca nu ma iubeste?(si se invaseleste subit...):sa-i dau un bip sa vad ce face...