OBSESIE


Personajele
El
Ea
Necunoscutul ,necunoscuta

Nu exista scena , acțiunea se petrece intr-o sala cu simulare de strada intre spectatori

ACTUL 1
Gen monolog ,celelalte trei personaje doar gestica, foarte putine replici

El (respirand greu cu ochii in jos mergand printre spectatori pe simulare de strada) :De ce ma doare cand oftez ? (ridica privirea brusc si se uita peste umar)(pauza)Dar uite e chiar ea !
(revine cu privirea in jos) De ce vreau cand nu se poate ? (se uita in spate) Ma ajunge din urma, nici macar nu o asteptam, nu mai speram demult.
El : Se apropie, nu zambeste, o doamne, nu din nou .
(apare ea) (reflectoarele il lumineaza pe el , ea ramane in umbra)
El (spre public) :De ce atata chin ? Ce bine era inainte sa o cunosc,
toate erau in rand la locul lor. Pe toate le stiam ,
chiar si micile dileme mi se pareau nedileme.
El : Citeam asa de bucuros si avid ,mancam cu atata pofta , asa de fericit in nefericita
mea existenta. Acum toate sunt amestecate , nimic nu mai este clar
(intoarce privirea spre ea.)
El: Dar stai ,parca mi-a spus ceva .....nu , nu pot sa ma mai uit la ea , nu pot sa o mai
ascult (intoarce capul iar spre public.)
El : Zice ceva cu glasul incet si ragusit. Demult nu o mai ascult. Este o fiinta calma,
dar prezenta mea o agita , deja a inceput sa dea din maini, sa gesticuleze ,
ciudat......vorbeste atat de tare , iar eu nu aud nimic......ma gandeam ca azi
vreau oua, azi o sa mananc neaparat oua
Ea ( luminata brusc si pentru scurt timp) : Plec
El ( luminat iar) (spre public.) :Ce a zis , cum a zis , de ce ?( pauza.) Am obosit, ouale
deja nu mai imi plac, imi vine sa vomit. Mi-as baga chiar
acum degetele pe gat , in fata voastra.
El (cu vocea joasa, deabea se aude, spre ea care e cu spatele si se indeparteaza, iese
din sala) : Stai, mai stai , (spre public) : Nu-mi iese nimic din gura. Era asa de inainta, nici o problema , probleme de dragul discutiilor. Ce bine ma
prindea starea de animalitate. Doua stari mi-am cunoscut in viata ,de
animal si de obsesie.
Ea ( apare din nou tot in umbra ii schiteaza un semn cu mana ridicata, foarte vag ) 
El( pauza) (apoi uimit si usor infricosat) : Dar ce face ? Imi face semn usor cu mana, nu
a zambit de loc si totusi pare atat de multumita....
(ea dispare iar,iese)
El  : Nu mai am ce face , imi astept starea de animal , o vad si e atat de departe....Ma
tine, ma tine mult si sunt amortit. Sa alerg , sa ma grabesc , poate o mai
prind ( pauza.) Nu , nu o mai prind , ea vrea sa o las , eu vreau sa nu . Ma simt
atat de bine acum, totul a devenit mai cald ..( pauza)( usor iritat si febril , din ce
in ce mai nelinistit) : Totusi am sa ma grabesc , oua nu mai mananc niciodata




In decor apare o panza, un banner publicitar pe care se afla un portret de fata.Apare in sala si necunoscutul imbracat intr-un costum de haine impecabil.
Necunoscutul (cade lumina doar jumate pe el, jumate in lumina, jumate in umbra) :
Priveste, nu este atat de greu.
(intra si necunoscuta)
Necunoscuta(in lumina) (ii zambeste) :Priveste, nu e asa de greu
(Cei doi necunoscuti ies din sala)
El : Nu e greu , nu e greu , nu e greu , nu aud nimic, nu vad , nu simt nimic....poate ca am

sa o mai vad vreodata....(se opreste se uita in sus, in fata , vede bannerul_) Dar ce tot
spun , uit-o sus , ce cauta pe ecranul acela mare ?( isi apropie mana de frunte, parca sa vada mai bine). Ea e, chiar ea...., ce frumoasa e si ce departe . Sa ma apropii un pic,... asa. De unde atata sfarseala, de unde atata deznadejde ? De unde atata vid ?

(Intra iar necunoscutul in sala , se opreste cu spatele la el si cu fata la afis.)
El : La ce va uitati domnu’ ? Aaaaaaaaaa ,va place ? Stiu , dar nu este asa.
(necunoscutul iese)
El (spre public) :Acum parca nu ar mai fii ea>.Nu vreau sa mai fie ea. Ma uit in jur si nu
vad decat : (cor inregistrat : «  nu e greu deloc, uita-te la noi »)
El (acoperindu-si urechile cu mainile) : Stiu, stiu, asta mi-a zis si ea (pauza.) Totusi am sa astept sfarsitul filmului , vreau sa vad dansurile si sa ascult melodia de final


ACTUL 2



Ea si necunoscutul
Nimic doar doua scaune




Ea :(cu fata la public, ochii ii sclipesc aproape de nebunie) : Ma pandeste , ii simt privirea , il simt cum ma pandeste
Necunoscutul(pe scaun in umbra) :Cine ?
(pauza)
Ea :(mirata si agasata) :Cum cine ? El. Am sa-l torturez toata viata , o sa-l fac sclavul meu asa cum eu sunt sclava dar nu a lui.
(pe masura ce inainteaza dialogul Ea devine din ce in ce mai agitata , gen discurs oratorie)
Necunoscutul : Ce sclav ? (mult calm, pana la indolenta) Sclav este cel care se chinuie la stapan, care e biciuit.
Ea :(fara sa intoarca privirea spre el, tot cu spatele) : Nu. Sclav e cel care e biciuit, torturat si care se intoarce tot la stapanul sau. Cel care isi cere iertare dupa ce este batut in genunchi lingandu-si ranile. Cel care fuge e un om liber, fuge de viata lui. Nu stiai ca iubirea e sclavie.(vorbeste mai mult pentru ea). Nenorocirea este ca doi sclavi cu aceeasi soarta nu se pot iubi niciodata , ei isi cauta stapan sa-i biciuiasca. Un sclav nu suporta bunavointa, ar innebuni, te-ar ura pentru asta.
Necunoscutul : Mi se pare destul de tragic, o situatie fara iesire.
Ea (se intoarce spre el surazand ironic si cu tristete) : Tragic ? Demult am incercat sa mai gandesc asa. Tragic este ca suntem viermi si ne taram spre locul de unde am venit, in pamant. Nu dragul meu, nu e tragic sa fi sclav , e doar o stare. Unii sunt nascuti sa fie sclavi , iar altii ca mine sa fie sclavi si stapani in acelasi timp. Mai exista o a treia categorie , cei din urma , doar stapani. Sincera sa fiu ii plang pe cei din urma , pe stapani, ei sunt tragicii, ei sunt berbecii. Se tarasc cu seninatate spre pamant , se mint , vor sa se bucure cat mai mult de unsoarea in care se misca.Aceasta le da dreptul si puterea.

Necunoscutul : Si nu tie mila sa il chinui ?
Ea : Nu , nu mie mila.( fata ii e crispata , plina de suferinta , dar nu se stie daca pentru ea sau altcineva)
Necunoscutul : Nu ? Asta suna a razbunare.
Ea : Nici vorba , ti-am mai spus , este o stare, cu asta ne nastem, nu o alegem, mi-am acceptat soarta, nu ma mai deranjeaza, nu ma mai opun. Intr-un fel trebuie sa supravietuiesti.
Necunoscutul :(cu viclenie si un pic de ironie) : Fara constiinta ?
Ea (mirata) :Ba din contra as numi-o mai degraba intelepciune.
Necunoscutul (se ridica in picioare si vine cu fata la public in lumina) :Esti nebuna , exaltata.
Ea ( se aseza pe celalalt scaun in umbra) (cu vocea joasa) : Exaltata poate , nebuna as vrea eu , ar fi mult prea simplu , prea usor.Si moartea si nebunia ma ocolesc. Inca nu, trebuie sa ma mai chinui(ochii ii sclipesc ca unui nebun) , e posibil mult timp. Intotdeauna am avut impresia ca nu am sa traiesc mai mult de 40 de ani, cel mult.
Necunoscutul( din ce in ce mai ironic) : Din orgoliu...
Ea :Din orgoliu sau din refuzarea suferintei , sau din amandoua. Simt ca nu imi trebuie mai mult , nu imi este necesar.
Necunoscutul : E posibil ca dupa 40 de ani sa iti gasesti linistea . Atunci ce faci ?
Ea (se ridica in picioare dar ramane in umbra, glasul incepe sa-I tremure) :O asemenea moarte marsava nu imi doresc .Niciodata nu o sa fiu linistita , daca trec de prag , in una din aceste stari o sa fiu : moartea trupului sau nebunia.
Necunoscutul(incet mai mult pentru el, dar cu coada ochiului la Ea) : Asta iti doresti.
Ea : Nu mai imi doresc nimic, refuz sa mai vreau. Atat , pot sa accept doar sa-mi rumeg starea de vierme si de sclav.
Necunoscutul : Poti sa fugi , sa-l parasesti.
Ea : Sa fug.....Nu , asta fac stapanii. Si chiar daca as fugi , de mine nu ma pot ascunde , asi redeveni sclav in alta parte.
Necunoscutul : Unde sunt momentele de fericire, fiecare om are cateva ?
Ea: Clipe de fericire, doar cat clipesc odata, dupa aia ma inec in negura , ma invaluie intunericul, devin lucida......totul se naruie , totul se darama in fata mea in urmatoarea clipa. Refuz fericirea, ma intristeaza , ma deprima superficialitatea si falsa ei siguranta.
Acesta este trupul meu, luati mancati, acesta este sangele meu , luati si beti. Sunteti toti atat de departe , o multime de capete lipite pe zid. Ma priviti cu ochii goi , deja privirile vi s-au pierdut ca intr-o fotografie. Eu sunt Omul, eu sunt Persoana , voi sunteti zidul .Omul si zidul- atat.
Necunoscutul : Mai este si stapanul , sunt impreuna.
Ea : Bineinteles , intodeauna o sa existe legatura intre sclav si stapan. Nu pot trai unul fara celalalt. Unul se hraneste din celalalt.
Necunoscutul : Trinitatea : Omul – Stapanul- Zidul
Ea : Nu. Persoana-Celalalt-Zidul.

Actul 3



Fara elemente de decor


El, Ea, Necunoscutul


Intai Ea si El

El( ganditor si ezitant cu fata la Ea) : Am putea totusi sa incercam impreuna .

Ea ( rade cu capul dat pe spate si un pic fortat) : Ha, Ha , Nu mai exista impreuna.

El (agitat si implorand) : Dar am fost iertati pana la urma.

Ea : Am fost iertati....dar a ramas lupta cea mai grea , priveste (arata catre usa)

(apare necunoscutul, sta jumatate in umbra jumatate in lumina)

Necunoscutul: (spre El de-a dreapta) : Mai exista o sansa

Necunoscutul:(spre Ea de-a stanga) : Ai putea sa te sinucizi

Ea : M-am gandit si la asta.

Necunoscutul : Atunci ?
Ea : Nu stiu , intodeauna m-a tinut ceva.

Necunoscutul : O speranta ?
Ea :Nu . Mie sila (scarbita cu grimasa)......nu vreau sperante, as fi terminata de tot.

Necunoscutul : Atunci credinta

Ea (ezitand) : Poate mai exista .........putina.

Necunoscutul :De cine tie frica ?

Ea : Frica ? As mai fi facut toate astea daca as fi avut macar un strop de teama ?Nu , probabil mai degraba sadism . Vreau sa vad tot , cat se poate .

Necunoscutul : Nu ai facut nimic , nu e vina ta . ( ranjind) Voi doi va asemanati.(uitandu-se la amandoi)
( cei doi , El si Ea , stau spate in spate la distanta de 5 pasi)
Necunoscutul (catre El) : Dar tu ?

El :(cu fata la public) : Eu am ales lupta , nu imi e usor

Necunoscutul : Dar Ea nu te vrea

El :Nu o mai vad , o caut , am sa o caut (febril , cu vocea ridicata apoape strigand)

Ea : (ironic) El este speranta eu sunt spectatorul.

Necunoscutul : Amandoi asteptati , doar ca lucruri diferite. (aratand spre El ). Lui as putea sa ii dau ceea ce vrea si ar fi fericit chiar si pentru putin timp. Tie ( cu fata la Ea)......cu tine e mai greu , nu as putea sa-ti iau suferinta pentru ca ti-o doresti , ai ales-o. Cupa suferintei tale nu pot sa ti-o iau de la gura. Vrei ca prin tine sa vina salvarea(spre public) ,dar te-ai intrebat daca vrea cineva sa fie salvat , sa fie oprit din joc ? Amandoi sunteti puri. El prin dragostea lui oarba , tu prin dragostea ta lucida si suferinda. El nu vrea paine , nu te vrea decat pe tine , tu de asemeni nu vrei paine, vrei vesnicie si urasti clipa. El alege lupta , dinamismul, fapta, tu alegi contemplatia . Va completati , sunteti primii si ultimii, singura temelie a acestei lumi , cele doua parti bune . ț