Scena XVI

(Camera de hotel în care se află echipa operativă a românilor)

Filip (urmărind prin aparatura video camera lui Barsumi) : D-le colonel, în camera lui Barsumi se petrec lucruri ciudate! Un băiat de bagaje îl amenință cu un pistolet...!
Davidescu : Mușat, dă volumul mai tare să auzim discuția dintre cei doi! Cine mama naibii mai este și personajul ăsta nou?

(Ascultă cu toții dialogul dintre Barsumi și Cerniatinsky)

Filip : Acum știu! Știu cine este intrusul din camera lui Barsumi! Mi-am adus aminte că l-am mai văzut undeva...Francesconi...Giancarlo Francesconi, de la etajul XI...cel în camera căruia vine aproape zilnic Cerniatinsky...
Davidescu : Și din a cărui cameră, Cerniatinsky nu iese niciodată până ce Francesconi nu se întoarce din alergarea prin Herăstrău și din vizita de rutină de la TIB...!
Mușat : Acum este clar, Cerniatinsky și Francesconi sunt una și aceiași persoană...
Davidescu : ...cu acest băiat de bagaje, care-l amenință cu pistoletul pe Barsumi...
Filip : Și cu Duffy...vânătorul panterelor negre...Un tip extrem de periculos, în acest caz...N-aș vrea să fiu în pielea „Corbului”...!
Davidescu : Nici în pielea noastră, Filipe! Apariția lui Cerniatinsky înainte de schimbul de informații dintre Barsumi și „Corb” ne strică toate planurile...
Filip : Cerniatinsky și-a desfăcut trusa unde își ține instrumentele care pot face să vorbească și o statuie, credeți-mă...!
Davidescu : O să-l facă să vorbească...nu-i nimic...aflăm și noi totul despre rețeaua de legătură a acestuia în România. Dar asta nu va fi deajuns! Acum, că Cerniatinsky a aflat că Barsumi va intra în posesia unor date extrem de valoroase, fiți siguri că după ce va termina ședința de interogare a lui Barsumi, va aștepta să apară și cealaltă pasăre, mâine dimineață, cu grăunțele informative în cioc! Problema este ca noi să intervenim, imediat ce Barsumi va spune tot ce are pe suflet și după ce vom afla și noi care au fost și sunt prioritățile serviciului din care face parte, mai ales în Europa de Est.
Mușat : Intrăm peste ei apoi cu echipa de intervenție de la Antitero?
Davidescu : În nici un caz, Mușate! Cerniatinsky este prea blindat, ca să nu ezite să deschidă focul asupra noastră. Nu putem risca să deteriorăm atmosfera liniștită a acestui hotel respectabil și să-i punem pe turiștii cazați aici într-o stare de disconfort, poate și fizic și, mai ales, psihic. Vă imaginați ce ar însemna un schimb de focuri într-un spațiu public și pentru reputația instituției noastre...!
Mușat : Atunci, cum intrăm?
Davidescu : Dau eu un telefon cuiva și se rezolvă...

Scena XVII

(Camera lui Barsumi, unde Cerniatinsky începe interogatoriul dur al acestuia. Printre gemete, Barsumi răspunde înfundat întrebărilor acestuia. Se aud ciocănituri în ușe, acompaniate de voci feminine : „Mohamed, Mohamed, deschide! Hai, deschide, odată! George ne-a trimis să-ți facem seara mai plăcută! Deschide, că oricum nu plecăm de aici până nu ne răspunzi! Știm că ești acasă!”)


Cerniatinsky : Aștepți pe cineva?
Barsumi : Nu, dar prietenul meu, George, cred că a vrut să-mi facă o surpriză...
Cerniatinsky : Nu răspunde! Să creadă că nu ești acasă!

(Îi vârâ țeava pistoletului în gură. Fetele de la ușe devin și mai gălăgioase, încep să dea cu pumnii și picioarele în ușe: „Deschide, vrei să trezim tot hotelul! Am rezervat seara asta pentru tine și am renunțat la alte invitații, la ora asta nu mai plecăm de aici până nu te vedem!”. Cerniatinsky îl împinge pe Barsumi pe un fotoliu, punându-i cătușele și întredeschide ușa.)


Cerniatinsky : Bună seara, fetelor, insistente mai sunteți...ca toate femeile de altfel! Mohamed nu vă poate primi, avem afaceri de discutat. Poate reveniți mâine seară! Va ști cum să vă recompenseze pentru această seară pierdută...

(Una dintre fete, mai îndrăzneață îl privi în ochi pe Cerniatinsky și îi spuse: „Nici nu ne gândim să plecăm, afaceri puteți discuta și după...întâi plăcerea și pe urmă afacerile! Ce naiba domnule, suntem un popor latin, ar trebui să ne luăm și noi după frații noștri francezi! Ãia bărbați, întâi gustă vinul, mâncarea fină, femeia și doar apoi trec la afaceri! Nu știam că Mohamed are companie, dar așa în patru petrecerea va fi și mai atractivă! Să mă recomand, Sanda, iar ea este Monica!”. Îl împinse pe Cerniatinsky, care nu se putu opune prea mult celor două fete, care știau ce vor și care se aflau deja în fața lui Barsumi. Una dintre ele deveni palidă când observă cătușele pe mâinile acestuia și firicelul de sânge ce i se prelingea pe lângă bărbie, semn al unei „atenții” primită de la Cerniatinsky.)

Cerniatinsky(închizând ușa furios) : Bine...dacă de vorbă bună nu ne-am înțeles, să încercăm altfel! Ce ziceți?

(Scoase pistoletul, cu care acum le amenința pe cele două fete, ce se strânseseră una în alta, țipând scurt, ca niște pui speriați)

Cerniatinsky : Liniște! Hai, mișcați-vă fundurile, la perete! Așa! Nu v-am băgat eu în tot rahatul ăsta. Îmi pare rău, dar asta va fi ultima voastră seară la agățat! Ultima! Să nu vă pună diavolul să mai țipați, că eu nu mă joc cu vorbele. Să nu vă mișcați din locul acela, până ce-l mai trag eu un pic de limbă pe prietenul nostru, pentru niște afaceri mai vechi dintre noi.

(Trecuse aproape o oră din interogatoriul lui Barsumi. Una dintre fete începe să se agite nefiresc și să plângă înfundat.)

Cerniatinsky : Potolește-te! Mai ai un pic de răbdare, acum se face ziuă și încheiem socotelile!
Sanda : D-le...prietena mea, se droghează. De câțiva ani. Nu speram că o să stăm atât aici. Venisem doar pentru o mică distracție...
Cerniatinsky : Și, ce-i cu asta?
Sanda : Eu o cunosc mai bine decât oricine. Locuim împreună, facem meseria asta de ani buni, împreună...Dacă nu își ia doza, îi va fi din ce în ce mai rău. Vă rog, dați-ne drumul! Ne vom ține gura! Noi suntem fete simple, nu ne amestecați pe noi în afacerile voastre! Þinem la viața noastră...!
Cerniatinsky : Dacă ați fi ținut, n-ați mai fi dat buzna aici! Voi ați vrut-o! Hai, spune-i să tacă până nu-mi ies din fire! Auzi,ce vor doamnele, să iasă la aer! Să crape aici, m-ai înțeles, că oricum nu peste mult timp va fi un cadavru inert, ca și tine de altfel! Să crape aici, m-ai înțeles?
Monica ( care începuse să aibă convulsii repetate) : D-le, măcar mie dați-mi drumul, simt că în curând nu mă voi mai putea controla!

(Fata se făcu covrig de durere, privindu-l răvășit. Scâncea în răstimpuri, apoi începu să geamă, mușcând cu dinții din rochia de pe ea. Cerniatinsky se repezi spre ea ca s-o lovească. Sanda vru să o apere, dar Cerniatinsky o lovi scurt cu piciorul, încovoind-o de durere. Monica începu să răcnească ca o fiară încolțită. Cerniatinsky o înșfăcă nervos de păr și o vârâ în baie.)

Cerniatinsky : Târfe nenorocite! Am bătut atâta cale până aici, în România, am obținut până acum tot ceea ce am dorit și acum mă împiedic de o putoare de stradă de doi bani! Nu vă ajunge viața asta sordidă pe care o duceți, v-ați mai apucat și de droguri! Lasă, că-ți fac eu un duș rece ca gheața, ca să-ți treacă criza!

(În baie, Cerniatinsky o împinge cu scârbă, în timp ce Monica, în genunchi se chinuie să nu vomite. Robert se apleacă să ia dușul, moment în care Monica îi aplică o lovitură de pumn scurtă, de profesionist, între testicule. Vădit surprins, Cerniatinsky scapă dușul din mână sub durerea atroce. Monica se ridică și-l lovește cu genunchiul drept în bărbie. Scoate și un mic „Browning”, pe care i-l pune la tâmplă.)

Monica : Ușurel, prietene, că și eu îmi ies repede din fire! Sanda!

(Imaginea trece în cameră, unde Sanda, având și ea un pistol de mic calibru în mână, stă lipită de ușa de la baie, așteptând verdictul celor întâmplate acolo)

Sanda : Monica, este totul în regulă?
Monica : Da! Anunță baza!

(Sanda spune apoi, tare, cu o voce sigură: „Terenul este deminat! Așteptăm cavaleria!”. Imaginea trece în camera alăturată celei lui Barsumi, unde Davidescu și oamenii lui aplaudă frenetic. Apoi intră cu toții în camera lui Barsumi. În centrul camerei, încătușați, unul lângă altul, Barsumi și Cerniatinsky)

Davidescu : Domnilor, totul este bine când se termină cu bine!

(Oprindu-se în fața celor doi)

Davidescu : Vezi, dumneata, d-le EL-Zakhi, viața asta îți oferă mult neprevăzut. Mâine dimineață, când Dumitrescu va veni să-ți ofere niște date deosebit de importante, trecute prin „filtrul” nostru, desigur, va găsi cuibul gol! Iar dumneata, d-le Cerniatinsky, alias Francesconi, alias Duffy, alias Reggiani.. că zău, dacă știu cum să te mai numesc...felicitări! Ești un vânător dibaci de pantere, dar când să-i furi din cioc „Corbului” cașcavalul informativ, uite că vin două fete de stradă, simple, și-ți dau peste cap planurile!

(Din grupul de ofițeri înaintează în centrul camerei un bărbat)

Davidescu : Dânsul este mr. Crăciunescu de la „Moravuri”...
Crăciunescu : Iar ele sunt minunatele mele subalterne, lt. Nistor Alexandra și cpt.Stelian Monica...
Davidescu : Adevărate luptătoare, cred că oricând ar avea un loc în echipa de intervenție de la Antitero, pe care azi, datorită circumstanțelor, ele au înlocuit-o cu succes! Băieți, mergem la bază cu prada de război! Cât este ceasul? 03,40! Filip, Mușat, voi rămâneți aici să-i faceți o primire călduroasă prietenului nostru, George Dumitrescu! Tare aș vrea să fiu de față să-i văd mutra! Oricum, vă mulțumesc tuturor pentru profesionalismul și puterea de muncă de care ați dat dovadă! D-lor, Operațiunea „Comando pentru România” s-a încheiat cu succes. Felicitări!