Îmi doream cu nețărmurită ardoare
Ca timpul, prefăcându-mă-n floare
Să mă privească ușor intrigat,
Spunându-mi: oh, floare.../Ce bună ești...
De pus la presat...

Numai ca Dumnealui, Ingratul,
M-a privit doar...
Și de-a lung și de-a latul!

A vrut chiar să mă calce-n picioare
Dar am scăpat cu nu știu ce scrisoare...
...De Recomandare-n care,
Un Domn "tres-tres" bine/se ținea scai de mine,
Fiindcă eram, ce-i drept, floare,
Însă una cu ...două picioare
Așadar cum vă spuneam,
N-am scăpat de ce mă temeam:
Domnul Timp, din toata gradina
Doar mie imi "zgândărea" rădăcina...
Nici el însă n-a scăpat prea ușor
Am râs bine de el că n-avea umor
Și fiindcă ia totul prea-n serios
Afrodita l-a-ntors cu susul in jos.Astfel eu am scăpat/ de -un-Scai infumurat!