In memoriam Roxana Briban.

Ce s-ar putea scrie despre o soprană frumoasă, talentată, cu pianissime minunate, cu har în cânt și măiestrie? Au făcut-o mulți alții, cu condeie mai pricepute sau limbi mai ascuțite, înaintea mea. Când am văzut-o, aplaudat-o și aclamat-o în Aida, cu doar 3 ani în urmă, nu m-aș fi putut închipui în situația de azi, în care scriu la trecut despre Roxana Briban. În 2008, Biroul executiv al Uniunii Interpreților Coregrafilor și Criticilor muzicali din România, unde mă aflu în calitate de șef al secției de muzică de cameră o pusese la loc de frunte în lista personalităților ce urmau a fi premiate pentru performanță în cariera artistică.
Am cunoscut-o în timpul facultății, un simplu „bună” pe holul Cons-ului, cum ne cunoaștem cu toții între noi, cei ce avem chemarea către artă în datele ființei noastre. La operă, în 2004, când studiam cadența finală din Je veux vivre, la sala Atanasiu, pentru concertul "Tinere talente pe scena ONB", Roxana a băgat capul pe ușă, cercetătoare: „aha, tu erai. Mi-a plăcut ce-am auzit și nu recunoșteam vocea.” M-a distrat franchețea cu care mi-a spus-o, pentru că și eu am acest obicei – de a deschide ușa dacă-mi place ce aud când cineva studiază. Mi-am dat seama la Festivalul Enescu, când Soprana din Simfonia a IX-a, la Sala Palatului, a fost Roxana Briban, iar verișoara mea, Aura Twarowska - mezzosoprana, câtă nevoie de confirmare avea această minunată voce. Se pregăteau amândouă în aceeași zonă, eu mă agitam în jurul Aurei, iar soțul Roxanei o aranja și îmbărbăta pe ea. Era ca un burete uscat pe care el picura miere, îi sorbea fiecare cuvânt, iar el îi dăruia cu generozitate cupa de energie necesară actului artistic. Mi-au rămas în minte peste ani aceste două momente. I-am urmărit avântul carierei și m-am bucurat pentru ea. I-am spus-o când am văzut-o în Aida. Acum realizez cât de multă nevoie avea să i se spună că este apreciată și iubită.
Am selectat câteva voci, din corul celor care-au înălțat o rugăciune pentru sufletul Roxanei Briban, dintre cei ce au admirat-o ca soprană, cântând și jucând, sau s-au apropiat de omul volubil și plăcut.
Aura Twarowska: Atâtea amintiri trăite, atât de multă muzică bună cântată, atâtea locuri călcate împreună: Carmen, Aida, Nozze di Figaro, Madama Butterfly,Verdi- Requiem, Messias- Haendel, Mahler- Simfoniile 2 si 8..., ONB, Ateneu, Radio, Sala Palatului, WienerStaatsoper, Espenade - Singapore, turneu Asia, turneu Spania...
Fie ca Dumnezeu să asculte rugăciunile pe care i le-ai cântat ca un înger, pe pământ!
Drum bun, Rox... "Libera me, Domine, de morte æterna, in die illa tremenda: Quando cæli movendi sunt et terra. Dum veneris iudicare sæculum per ignem. Requiem æternam, Domine: et lux perpetua luceat...".
Lumiana Neamțu: Absolve, Domine, animas omnium fidelium defunctorum ab omni vinculo delictorum... et gratia tua illis succurente mereantur evadere iudicium ultionis, et lucis æternae beatitudine perfrui.
Liliana Neciu: In Memoriam Soprano Roxana Briban, an humble homage to an amazing artist that is no more with us. God Bless her memory with heaven light in eternal peace! May God forgive you... You will be missed!
Ana Lenora Ion: Dumnezeu să te ierte Roxana scumpă... oricum noi cei din breasla ta te-am iubit, te iubim, și te vom aprecia mereu... Va rămâne mereu vie amintirea ta!!!
Florin Ormenișan: Am să-i păstrez vie memoria în inima mea și îmi va fi stindard de biruință în viitor asupra acelora care azi înrobesc cântărețul român la el acasă; în patria și în pământul nostru care ne-a dat puterea, fiecăruia dinte noi, să ne înălțăm glasurile.
Luminița Berariu: Dumnezeu să te aibă în lumina Lui, Roxana! Să-ți găsești liniștea...
Costin Tuchilă: Cumplită veste în această duminică cețoasă de noiembrie - moartea sopranei Roxana Briban, o voce rară, cu mari disponibilități expresive atât în registrul acut, cât și în cel grav, de un rafinament extrem, dublată în toate rolurile (variate, pretențioase ca abordare stilistică și solicitări de tehnică vocală) de un joc dramatic încântător. Îmi amintesc că am ascultat-o pentru prima dată în vara anului 2001, când a câștigat Marele premiu la Concursul Internațional de Canto „Haricleea Darclée” de la Brăila. Impresia excelentă pe care mi-a făcut-o atunci, a rămas statornică de-a lungul anilor. Roxana Briban trecea fără dificultate de la un stil la altul, distingând cele mai fine particularități atât în repertoriul de operă (Mozart, Verdi, Boito, Puccini, Bizet), cât și în cel vocal-simfonic (Pergolesi, Bach, Händel, Haydn, Mozart, Beethoven, Berlioz, Mendelssohn, Brahms, Fauré, Hindemith). O pierdere uriașă, o dramă teribilă pentru arta interpretativă românească.

Ce gândesc eu despre un gest atât de abrupt? Am simțit cum îmi plângea sufletul de jalea acestei atât de dăruite ființe, prin empatie am văzut durerea în care s-a zbătut. Nu pot decât să-mi doresc ca cei ce au în mână puterea de-a frânge aripile unui artist, să aibe înălțimea spirituală de la care acest lucru nu mai este posibil. Unele păsări rare nu pot trăi fără să cânte...
Deplâng pierderea suferită de tagma interpreților și, cu inima deschisă vreau să vă mărturisesc, dragii mei prieteni artiști, că vă iubesc și vă admir, pe toți. Sunteți unici, fiecare o capodoperă a Vieții. Păstrați această flacără în voi, hrăniți-o, creșteți sămânța care vi s-a dat și înmulțiți-o, rămâneți tari pentru cei ce se bazează pe voi, hrăniți-i spiritual cu talentul vostru. Există mereu cineva ce are nevoie de darul tău - nu pleca înainte de vreme, nu pleca înainte de a i-l încredința...
Sunt legi evidente și de netăgăduit ale ordinii în Univers și aceasta pentru că există o Inteligență diriguitoare în spatele Universului, care este dovedită de felul în care particulele de materie sunt atrase sau respinse unele față de altele. Orice din acest Univers, până la cel mai simplu fir de iarbă, urmează un plan de dezvoltare. Poziția și mișcarea astrelor și planetelor sunt mărturia unei Inteligențe creatoare și diriguitoare. Trupul omului este făcut din marea substanță amorfă care este materia primă a Universului însuși, corpul lui Dumnezeu. El este un templu sacru în care sălășluiește Spiritul și prin care Spiritul acționează folosind Legea Minții. Este adevărat, corpul uman este de o vibrație mai joasă decât spiritul sau mintea, fiind mai dens, dar în același timp este substanța spiritului. Precum povestirile cu Spiritul din lampa lui Alladin, sau peștișorul de aur, este evident că ceea ce ne dorim se împlinește în măsură direct proporțională nu cu cât de mult dorim lucrul acela, ci cu legea universală pe care trebuie să o respectăm ca el să poată prinde contur. Ceva s-a frânt în sufletul Roxanei și a determinat-o să plece dintre noi. Calea pe care a urmat-o pentru a-și grăbi întoarcerea spre Univers este cutremurătoare. Regret această decizie a sa, dar respectând legea liberului arbitru, nu pot decât să-i urez drum bun spre Lumină.
Dr Mirela Zafiri