" Augustin: Oricum ar fi, sa trecem mai departe, ca sa nu ni se intample un lucru cu totul fara rost.
Aeodat: Ce anume?
Augustin: Sa ne tina in loc nimicul si astefel sa zabovim"

( Augustin- De magistro )

Framantam de ici-colo cunostinte, cesti de cafea si tigari. Insignifianti suntem si de aceea nu-inca-umani.
Nu-inca-umani...oribil si stresant pentru cei mai multi, cred.

Dar ce exista? Care este sensul si scopul ultim al acesteia?
Zambiti? Zambiti mai departe, atunci. Veti avea de ce.

E greu de crezut in fericire, e un cuvant urat si daca insusi cuvantul e astfel, atunci calea- sau metoda? - implinirii prin fericire e ea insasi jenanta.
Cat despre sistemele morale sau filosofice, zeii, desi dau sens, il dau numai cretinilor care gasesc libertatea si posibilitatea permaneta a evadarii in necunoscut, deci progresul, terifiante.

Oameni?
Putini.
Sa exemplific, deci: Alexandru, Cezar, Nero, Lenin...
Deja, incepand cu al treilea nume vi se starneste repulsia.
Cum poate Lenin, de pilda, sa fie Om, iar nu tu, blandul si inocentul anonim?
Dar tu, blandule si inocentule ti-ai vandut candva calitatea umana pentru a te integra in societate, devenind un oricare cetatean.

Ce exista, deci?
Exista numai ceea ce trece mai departe.
Nimicul nu ne tine doar in loc, dar nimicul "este" a sta in loc.
Care este sensul si scopul existentei?
Scopul este fuga continua, progresul, constructia perpetua de utopii si aberatii, mereu altele, mereu mai surprinzatoare, chiar irationale.
Sensul este acela al libertatii totale, deci haotic.
Mijloace?
Oricare. Toate.

Iata ceea ce cred ca ne-ar face oameni, asa cum ne-ar descrie Istoria.
Suntem asteptati in arena politica, ideologica, la marile batalii, utopii si crime, altfel vom fi trecut, nesemnificativi, anonimi, in nimic.