agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2006-04-06 | [This text should be read in romana] | Cazul Tundrea: crima ramine, banii mai asteapta Au trecut doi ani fara o luna de cind ii ceruse comandantului inchisorii o cafea. Isi facuse ceva curaj pentru asta. Cind intrase el in pirnaie, comandantul era locotenent, acum ajunsese l’ent colonel. Ofiterul ii intinse doua plicuri de nes, da’ nu mai apuca sa bea, ca intra pe poarta o coloana de condamnati intorsi de la muncile cimpului, care incepura sa urle la vederea lui: „Victorie, victorie, nea Marcele!!!“. O data cu ei, veni si ordinul de eliberare. L-au condus citiva pasi doi subofiteri cu zimbet incurcat. La un metru dincolo de poarta, in lumea oamenilor liberi, se bateau ziaristii sa-l ingroape intre microfoane, alte televiziuni il asteptau in fata portii de acasa, iar el, Marcel Tundrea, nu stia cum sa-i impace pe toti. Astazi, se gindeste sa fuga cit mai departe de Romania. Stie deja unde: „Precis la Honolulu“. Amanet pe banii visati Asta-i numele care-i vine in minte, „Honolulu“, musai acolo si la subtioara parfumata a unei gagici, cum a vazut el in filme, la televizorul color primit de la deputatul Victor Ponta, asa ar vrea sa-si petreaca restul vietii, dupa 12 ani de temnita, gorjeanul Marcel Tundrea. Pina sa primeasca si sa dea cite un „Aloha“, barbatul inalt, de 56 de ani si cam tot atitea kilograme, stinjenit ca-i spunem „Domnul Tundrea“, asteapta in casa bunicilor din Pojogeni, suburbie a oraselului Tirgu Carbunesti, sentinta de pe 3 aprilie. Traieste din ce-i dau altii, mai ales avocata sa, Liliana Clima, ii mai umple masa cu o piine, cirnati si bere. Multa bere. Zilele trec pentru Tundrea cu un dublu freamat: sa-l vada in puscarie pe procurorul Ion Diaconescu, de la Parchetul de pe linga Tribunalul Gorj, si o continua cautare de miliardari, carora le cere bani cu imprumut si le promite ca ii da inapoi dupa ce i-or veni milioanele ce le asteapta ca despagubiri din partea statului: „Am fost la multi, si de p-acilea, si de la Bucuresti, am ajuns si la Gigi Becali, i-am cerut o mie de euro cu imprumut, i-am zis ca-i dau cinci mii inapoi, cind imi vin banii, facem hirtie prin notariat, i-am zis, dar n-a vrut, el da bani doar in fata camerelor de luat vederi, m-am prins io...“ Doar Victor Ponta, deputat PSD de Gorj, „mare domn, deputatul!“, i-a daruit televizorul si l-a scutit de plata abonamentului la cablu. In ultimii doi ani, nici un miliardar nu s-a lasat purtat pin’ la notariat. Lefter si celebru I-au ramas omului alte bucurii, se mindreste ca-l recunosc oamenii pe strada, „imi string mina, imi zic sa nu ma las, si-mi fac semnul victoriei, si in Tirgu, si la Bucuresti“. Cum semnul victoriei are putine calorii, el se lasa mai degraba miscat de cite unul din sat care ii face cinste cu o bere in schimbul povestirii, pentru a mia oara, a bataliilor sale cu Justitia. Imediat dupa ce-a iesit din inchisoare, poate pentru ca nu mai cunostea banii, Marcel Tundrea spunea ca va cere statului roman despagubiri de un milion de euro, apoi, sfatuit de avocata sa, nu a mai pronuntat nici o suma. Dar cu fiecare miliardar ratat se gindeste la una cu mult mai mare. Vocatia? Ospatar sau nas de tren Si lui, tocmai lui, care are pe pereti ziare cu titlul „Tundrea – omul care a invins sistemul“, care a fost invitat in studio la Andrei Gheorghe, „la Monica, am fost, de la Prima TV, la Ochiu Magic, la cite n-am fost!“, a indraznit directorul Agentiei Judetene de Ocupare a Fortei de Munca Gorj sa-i propuna un post de zidar, dar nici ala imediat, ci doar dupa un curs de vreo trei luni. Asta-i insulta ultima, Tundrea se ridica in capul mesei, incarcata de avocata cu niste brinza, bere la pet de doi litri si cirnati, si-l suduie pe director si iarasi statul, „statul care m-a bagat in inchisoare si acum isi bate joc de mine si in libertate. Daca ma pricepeam la zidarie crezi ca ar mai fi aratat asa casa asta?“, striga el, aratind spre peretii care stau sa cada si spre podeaua sparta tocmai de la cutremurul din ’77. Tundrea a fost mecanic de cai ferate uzinale, calificare despre care directorul AJOFM Gorj spune ca nu mai are cautare. Ne indeamna si pe noi sa mincam. Avocata ne sfatuise pe drum sa nu-l refuzam, ca l-a refuzat Cristi Tabara de la PRO TV „si Marcel s-a facut foc si para“. Incercam un cirnat, furculitele sint murdare, Tundrea tipa la avocata, „De ce n-ai spalat tu, furculitele!?“, si avocata, pis-pis, se intoarce cuminte cu furculitele curate. Sapte zile in "cimpul muncii" In cei doi ani de libertate, Marcel Tundrea a muncit sapte zile. Faptul s-a petrecut in noiembrie anul trecut, cind i-au dat de la primarie un post, sa curete de frunze si sa planteze castani pe linga stadionul echipei sale de suflet, „Gilortul Calinesti“. S-a lasat de castani. Spune ca a racit. Dupa inca un pahar, isi varsa adevaratul naduf, ca nu de raceala-i vorba aici… „Nu ma pui tu pe mine sa matur pe jos, stat roman, adica iti bati joc de mine si-n libertate!?“ Cit mai sta prin tara, singurul post care i-ar veni manusa ar fi cel de ospatar, „stiu sa beau, dar si sa fac ordine“. „Atunci sa vezi cum ar tine circiuma, si plina, si curata“, il completeaza cu sobrietate Liliana, vorbind ca despre un adevar ce nu i-ar conveni cuiva anume. „Daca nu ospatar, atunci macar nas de tren, dar atit, nu zidar, auzi, tu, zidar“, face indignat catre avocata, care pare si ea a-l sudui in gind pe directorul de la fortele de munca. „Un gunoi“ Rosu la fata poate de la furie, ne cere aproape tipind sa-i aranjam o proba de lucru la Regionala CFR Craiova. A mers 17 ani cu trenul, iar bilet si-a luat de doua ori. „N-as cere nimanui bilet, ce, ii trenu’ lu’ tata? Ca si eu daca as fi avut un nas care sa ma ierte, alt om as fi fost acum“. Cind il intrebam despre ce si cit a lucrat inainte de a intra in inchisoare, Marcel Tundrea explodeaza iarasi: „Nu va intereseaza pe voi, am fost un gunoi, asta am fost, ce conteaza cit am lucrat, asta scrieti, un gunoi am fost. Daca statul si-a batut joc de un gunoi, atunci trebuie sa plateasca!“. Din celula in libertate si din nou in instanta Testul ADN a inlaturat doar acuzatia de viol. Cea de crima urmeaza a fi rejudecata. Marcel Tundrea a fost arestat pe 13 iulie 1992, sub acuzatia ca ar fi violat si ucis o minora, Mioara Gherasie. A fost condamnat la 25 de ani de inchisoare, maximum de pedeapsa, din care a executat 12. Cazul fusese catalogat cu autor necunoscut dar, in urma declaratiei unei batrine, gorjeanul a fost inculpat. „Batrina spunea ba ca l-ar fi vazut linga victima, ba ca l-a vazut alergind in vecinatatea cadavrului, ba ca era intr-o camasa alba, ba intr-una rosie“, sustine avocata Clima. Batrina avea sa recunoasca pe patul de moarte ca a mintit, dar asta nu a contat pentru procurori. Tundrea a fost trimis in judecata de procuroul Ion Diaconescu si condamnat de Tribunalul Gorj la 25 de ani de inchisoare. Prin 1999, de cind a aflat ca si in tara noastra se poate executa testul ADN, Tundrea a facut din inchisoare zeci de cereri de revizuire a cazului sau. La patru ani dupa ce procurorul Emil Mota a luat in considerare cererea sa, o instanta a acceptat sa i se faca testul ADN, care a dovedit ca Tundrea nu putea fi autorul violului. Nu va uita niciodata numele judecatorilor care i-au refuzat, patru ani la rind, dreptul de a face testul AND. „Mi l-au refuzat judecatorii Gheorghe Gircu, asta spunea, judec cum vreau eu, Gheorghe Ghinoiu, Serban Sarapatin, Constantin Maruta, da, tatal prezentatorului TV, Romica Morega, asta spunea ca dupa 12 ani nu mai e valabil testul AND. In schimb, Florin Encsiu mi-a respins cererea, dar mi-a trimis la inchisoare capitolul din Codul penal dupa care sa fac o alta cerere, am facut-o si a fost, in sfirsit, acceptata“. Dupa ce se va incheia procesul, ii va da in judecata pe multi, nu s-a hotarit inca pe citi, dar in mod cert pe procurorul Ion Diaconescu, autorul rechizitoriului pentru care a platit cu 12 ani de viata. Procesul a fost stramutat la Tribunalul Brasov, care a dispus achitarea sa. Parchetul a facut recurs, insa Curtea de Apel Brasov a confirmat achitarea. Procurorii au contestat iarasi sentinta, de data asta la Inalta Curte de Casatie si Justitie, invocind un martor caruia Tundrea i-ar fi martursit crima si violul. „E vorba despre declaratia unui anume Ion Olaru, care a declarat ca ne-am intilnit pe 8 august 1992, la Hotelul Bulevard din Petrosani. El spune ca i-as fi povestit despre cum am facut eu fapta. Singura problema a procurorilor ar fi ca eu am fost arestat cu aproape o luna inainte, pe 13 iulie 1992.“ Curtea Suprema a admis ieri recursul procurorilor, pe considerentul ca proba AND inlatura acuzatia de viol, dar nu si pe cea de crima. Dosarul se va intoarce la Tribunalul Brasov, unde procurorii trebuie sa dovedeasca acuzatia de omor. Calvarul lui Tundrea reincepe. Marcel Tundrea a divortat chiar in anul intemnitarii sale, in 1992, de Dorina, educatoare, cea care i-a facut o fata, dar l-a parasit „pentru un colonel de securitate, Bodoc“. „Mi-au luat apartamentul de la oras si tot ei m-au bagat in inchisoare, ca Bodoc era prieten cu anchetatorii“. Tundrea a mostenit aproape un hectar de gradina si ceva mai multa padure. Cit a stat inchis, i-au defrisat-o vecinii. O sa primeasca abia din aprilie un ajutor social. Odata a incercat sa se angajeze, la magazinul unei rude indepartate, i-a zis ala sa aiba intii sentinta definitiva si apoi il angajeaza. I-a cerut patronului si niste bani, prin notariat, dar n-a primit decit ceva maruntis. Tundrea e la fel precum sute de mii de oameni din tara asta, care, ajunsi la peste 50 de ani si construiti launtric sub Ceausescu, nu-si mai gasesc de munca si inghesuie la spate fiecare zi jinduind sa le dea statul ceva, o firimitura, dar totusi, nu orice firimitura. Spre deosebire de ei, multimea somera, tacuta si bisericoasa, pe care statul a batjocorit-o mai putin spectaculos, Tundrea ar putea primi o avere. La plecare, ne intreaba din nou. „Nu cunoasteti vreun miliardar? Imi da un milion, eu ii dau cinci. Prin notariat, cum sa nu!“ Remus Radu - 4 aprilie 2006 |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy