haiku, haiku-uri, s.n. - (Livr.) poezie japoneză alcatuita din 17 silabe dispuse in trei grupe - din fr.haiku, engl.haikku

haplologie, haplologii, s.f. - (Lingv.)suprimare prin disimilatie totala a unei silabe identice sau asemanatoare cu o silaba vecina din acelasi cuvant sau din cuvinte invecinate. prin haplologie, "cucoane" devine "coane" - din fr. haplologie

hebdomadar,-a, hebdomadari,-e,adj.,s.n. - (publicatie) care apare o data pe saptamana; saptamanal - din fr. hebdomadaire


hendiada, hendiade, s.f. - figura de stil care consta in inlocuirea unui substantiv insotit de un atribut prin doua substantive sau a unui atribut adjectival cu unul substantival - din fr., lat. hendiadys

heptemimer,-a, heptemimeri,-e, adj. - (despre cenzura unui vers) care se afla dupa a saptea jumatate de picior

heteronim,-a, heteronimi,-e, adj. - (despre opere literare) publicat sub alt nume decat cel al autorului; (despre un autor) care scrie sub nume diferite - din fr. heteronime

hexastic,-a, hexastici,-e, adj. - compus din sase versuri - din fr.hexastique

hiat, hiaturi, s.n. - 1.intalnire a doua vocale pronuntate succesiv in silabe diferite, acestea facand parte fie din acelasi cuvant, fie din cuvinte diferite - din fr., lat. hiatus

hiperbola, hiperbole, s.f. - 1.(...) 2. figura de stil care consta in exagerarea marimii, importantei etc. reale a lucrurilor - din fr.hyperbole

hipercorect,-a, hipercorecti, -e, adj. -(Lingv. despre forme gramaticale, despre cuvinte , grafii etc.) care este eronat din cauza ca i s-a aplicat, prin analogie, o regula lingvistica valabila pentru alte situatii; care contine o greseala izvorata din teama de a nu gresi - din fr. hypercorrect

hipercorectitudine, hipercorectitudini, s.f. - (Lingv.)greseala de limba care consta in folosirea de forme hipercorecte, datorita efortului constient al vorbitorului de a se conforma mecanic normelor limbii literare - Hiper+corectitudine

hiperurbanism, hiperurbanisme, s.n. - fenomen care consta in crearea unor variante fonetice, forme gramaticale, accentuari sau grafii necorecte, datorita intentiei vorbitorului de a evita o exprimare sau o grafie presupusa neliterara,; forma care rezulta din acest fenomen- din fr. hyperurbanisme

hortativ,-a, hortativi, -e, adj. - (Gram. despre forme verbale sau despre propozitii) care exprima un indemn, de indemn - din lat. hortativus