agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ The oak
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2004-10-11 | [This text should be read in romana] |
Un poet pe campiile elizee,
Traian Furnea ,, Din camp un copil Flutura o batista Spre tren Cat s-ar bucura Sa-i raspunda cineva Dar nu se osteneste Nimeni Copilul creste mare Si merge si el Cu trenul Din camp un copil Flutura o batista Spre tren. ,, Citesc un volum de versuri din anii 80, cu acel stil direct si sincer, din lumea aceea de devalmasie si foame in care totul era oprit si totusi nimeni nu putea opri pe poeti sa scrie. Pentru ca soarele apunea si atunci magistral si rosu si nu lua aminte la cozile la paine si la tacamurile de pui ( aripi, cos, gheare, gat, restul se exporta) din care se facea tocana. Sa fie patrunjel conta, pentru gust, paine multa si catraveti murati, pentru ca a doua zi o luam de la capat, sa gasim o solutie si sa ne umplem inca o data burtile. Soarele apunea si atunci frumos si rosu si nu lua aminte la fabrici si la vaselina si la planul cincinal. Sa fie iubire conta, sa ne spalam pe dinti ca sa ascundem gustul de tocana si castraveti murati si sa ne sarutam pe campurile cu flori. Atunci am cunoscut un poet tanar care nu voia sa cada, la fel noua, in normala linie a vietii, facultate, examane si meserie pentru slujba si banii ce vor veni pe urma, ca sa cumparam cu ei tacamuri pentru tocana si poate o Dacie, sa ne creasca cu ele pene colorate din piele si sa impresionam astfel o tanara din specia noastra. Visam cu toti sa fim boemi, sa mai dam dracului regulile si veneam noaptea de pe la discoteci si mancam paine cu mustar ca sa putem adormi, cu muzica Yes si Genesis la ureche. Duminica la ora 10 ne luam portia de literatura SF la Grigore Preoteasa ( casa de cultura a studentilor), la Cenaclul Solaris si mai plecam prin tara la cate o reuniune, dar nu pierdeam sub nici o forma seminariile profesorilor ticniti. Ne era frica. Noi credeam ca de profesori, dar nu, eram constienti ca nu vom termina facultatea, datorita toanelor unui profesor, si nu vom avea un post pentru a primi banii pentru tacamuri si tocana. Ne era o frica fundamentala de a nu muri de foame si eram fericiti ca vom trai, la fel primitivilor din locuintele lor lacustre. Era o fericire parsiva si nedemna, in comparatie cu textele pe care le scriam despre lumi implinite, de pe alte planete si galaxii. Cand ma vizita acel poet, venit la Bucuresti sa-si vanda caricaturile pe la ziare, ne uimea cu lipsa lui de teama pentru marunta osteneala a vietii. Poetul Traian Furnea nu se temea ca nu are unde dormi, ce manca si ce imbraca. El rostea frumos, cu un glas anume nascut, versurile scrise in tren, pe care le asculta-se si nasul, drept rasplata pentru ne-biletul Targu Mures – Bucuresti Nord si cerea, de fiecare data, sa il las sa–si spele hainele in ghiuveta. Ii aduceam de la cantina niste paine pe care o ungea cu unsoare din borcanul de pe geam. Statea in chiloti si astepta sa i se usuce hainele pe sfoara, scriind sau desenand caricaturi cu un stilou cu cernela neagra. Era fericit si noi il invidiam pentru puterea lui de a fi. Pur si simplu el va merge la gara si acolo se va urca intr-un tren, la intamplare, si va cobori undeva in tara asta, intr-o gara cunoscuta doar din lectiile de la Geografie. Zambea si ne saluta cu o poezie. Ne lasa cu acel dor de duca prin lume pe care il si uitam, pentru ca nu il puteam astampara ca si oameni obisnuiti. Cred ca ar putea fi recunoscut ca autor al singurei poezii pe care a auzit-o tara intreaga, cantata de Florian Pitis, denumita ,,Vanatoreasa cea fricoasa,,. Lui Florian Pitis Intr-o nu stiu care sara Intr-o nu stiu care tara Intr-un nu stiu care sat Sub un nu stiu care pat Mititel cat un cercel Sta pipit un soricel Tremurand bietul de el Fiinca-aflase dintr-o carte Ca-ntr-o nu stiu care sara… ** Nu stiu cat face sa scriu despre un vechi prieten, poet, si sa se citeasca despre asta. E o mica trezire a amintirii totusi. In vara, trecand prin Bucuresti l-am cautat pe scriitorul Dan Ungureanu, colegul meu de camera si prietenul meu ( cel ce, printre multe altele, scrie textele celor de la Voua). Am ramas socat afland ca Traian Furnea nu mai este. Venit acasa am cautat cartea lui de versuri, Legitimatie de poet, pe care o aveam , nestiind daca a mai publicat si altele. Si am recitit-o. Era singurul lucru pe care il puteam face. Ieri m-am intalnit cu un cunoscut al poetului care a ramas socat afland ca Traian Furnea nu mai este. Azi am recitit cartea de versuri cu gandul sa scriu cateva randuri pe poezie ro, gandindu-ma ca poate or mai fi si alti poeti care l-au cunoscut. Si mai pot face sa copiez cateva poezii din volum, pentru cei care nu au auzit vreodata de poetul Traia Furnea. Decembrie Trenul oprit in mijocul Campului . Si mecanicul de locomotiva Luand in brate Dintr sinele caii ferate Prabusit acolo Un om de zapada. ** Intr-o noapte Intr-o noapte In ieslea unui gospodar Cinstit S-a nascut Dintr-o iapa normla un manz Impuscat cu un glote In frunte nu S-au gasit explicatii ** Departe Departe iubit-o, de tine Departe Si-n micul oras Doar copacii din gradinile noastre Se mai bat Dimineata Cu pasari… ** Poem Priveste Ca niste bilete de dragoste Rupte Ies caii Intrati azi-dimineata–n abator. ** Destin La recesamantul din 46 Tanarul invatator A gasit intr-o casa Unul mic stand gramada Intr-o cusmelie da cu asta Ce-i aici a intrebat Asta -i vinovatul de rezerva Al comunei i s-a raspuns. ** Circul Lumea aplaudand frenetic Gratuit Pe scena circului Intru distractia lumii poetul Inghitind in gol ** Fata de la tara La unul din blocurile Noului cartier S-a mutat de curand O fata de la tara De la fereastra mea Asist in fiecare noapte Trist La neputinta ei De-a se intoarce acasa La tara Pentru ca De cate ori incearca Parul ei lung Ramane multa vreme Incurcat printre blocuri ** Scrisoare din tura libera Lucrez, iubito, stiu Iti va fi greu sa ma crezi Si sa ma vezi altfel decat licean Daruindu-ti trandafiri Cu degetele pline de creta si cerneala. Stiu Iti va fi greu sa ma crezi Dar iata Eu iti trimit si-o inimiora decupata Din salapeta - salopeta Gradul cel mai inalt de seriozitate. N-am la uzina un post de condus Opt ore fluturi colorati Din floare in floare Lucrez la niste utilaje mari Cat dragostea mea pentru tine, iubito, Si le spal cu motorina Le-ntretin cum se zice Le spal cu mainile mele mari cu care Ti-am modelat rotund Sanii tai mici Cat inca erau calzi. In pauza de masa le spun muncitorilor Poezii Si lor nu le vine sa creada Ca eu le-am compus Rad cu gura pana la urechi (Intr-o zi maistrului cum a ras i-a ramas slanina dupa ureche) La vara voi da din nou examen La facultate Poate-am sa intru Si-ntr-o vacanta o sa te caut Pana atunci Am adunat deja vreo sapte Borcane goale de mustar Aici se consuma mult mustar Si fiecare ban marunt pe care il am Il arunc inauntru. Pe fiecare borcanas Am lipit o eticheta Pe care am scris Cu cele mai sincere litere din lume ,, Fonduri Pentru regasirea Mihaelei D,,. ** Masina de ocazie Dimineata La un capat de tara Singur Fumand intr-un balcon strain Si punand la cale un alt fel de a vana Ziua de azi. In balconul strain Pe sfoara straina Hainele mele spalate Isi picura apa mirosind frumos Pe pielea-mi inchisa de soare Si de dorul de duca. Le spal de fiecare data Nutrind sentimentul Ca pe-nserat La marginea unei liziere Voi opri o masina de ocazie Cu un sofer tanar si sfatos Cu care Sa palavragesc toata noaptea Calda de vara Iar dimineata sa ajung undeva Oriunde, oriunde, oriune… Inchid cartea, o redeschid si recitesc prima pagina. Volumul e inchinat ,, mamei si deopotriva Mirelei,, avand un motto glumet si usor uimitor : Copilarie dulce, Vino la nenea. |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy