Page: 1
Bal
: Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
 Poetry 2009-02-28 (7163 hits)
Baladă
: Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
Poetry 2009-02-28 (6568 hits)
Delir in doi si-n cati vrei
:
Screenplay 2005-05-17 (17346 hits)
Elegie hartiei roz
:
Poetry 2006-04-18 (7276 hits)
Elegie pentru păpușa cu tărâțe
: Din antologia alcătuită de Mihai Rădulescu
Poetry 2009-02-28 (9877 hits)
Fata vedea îngeri
:
Poetry 2009-10-25 (7610 hits)
Florile
: 8 aprilie 1929
Poetry 2005-06-13 (7151 hits)
Fragment din "Prezent trecut, trecut prezent"
:
Prose 2004-05-03 (7259 hits)
Improvizatie la Alma sau Cameleonul pastorului
: L' impromptu de L'Alma ou le Cameleon du berger
Prose 2004-10-20 (7129 hits)
În loc de cronică literară
:
Prose 2009-08-14 (8609 hits)
Jurnal în fărâme
: (fragment)
Personals 2010-02-28 (8651 hits)
Război cu toată lumea
: Fragmente
Essay 2005-05-20 (9154 hits)
Rinocerii
:
Screenplay 2005-05-17 (24705 hits)
Þara de carton și vată
:
Poetry 2009-10-25 (17558 hits)
Page: 1 |
|
|
|
|
|
Biography Eugen Ionesco
Eugen Ionescu (n. 26 noiembrie (13 noiembrie, pe stil vechi) 1909, Slatina - d. 28 martie 1994, Paris; cunoscut în afara României sub numele de Eugène Ionesco, conform ortografiei franceze) a fost un scriitor de limbă franceză originar din România, protagonist al teatrului absurdului È™i membru al Academiei Franceze (fotoliul nr. 6). ObiÈ™nuia să declare că s-a născut în anul 1912, ori din pură cochetărie, ori din dorinÈ›a de a crea o legătură între naÈ™terea lui È™i cea a marelui său precursor Ion Luca Caragiale.
Tatăl său, Eugen Ionescu, român, era avocat, iar mama, Marie-Thérèse născută Ipcar, avea cetățenie franceză. La vârsta de patru ani își însoÈ›eÈ™te familia în FranÈ›a, unde va rămâne până în 1924. ÃŽn copilărie Eugen Ionescu È™i sora sa au simÈ›it pe pielea lor drama destrămării căminului: mama a pierdut custodia copiilor, iar tatăl i-a readus pe amândoi copiii în România. ÃŽn noua lor familie cei mici au fost supuÈ™i la unele abuzuri fizice È™i verbale, iar această traumă a marcat profund destinul artistic al scriitorului.
Marta Petreu susÈ›ine Marie-Thérèse Ipcar ar fi fost evreică, iar Florin Manolescu va relua această afirmaÈ›ie în capitolul consacrat dramaturgului din Enciclopedia exilului literar românesc. Fiica scriitorului, Marie-France Ionesco, a demonstrat însă cu acte că bunica sa, Marie-Thérèse, era de confesiune protestantă È™i că nu este adevărată afirmaÈ›ia lui Mihail Sebastian din Jurnal că aceasta s-ar fi convertit la creÈ™tinism abia înainte să moară. Teza Martei Petreu era că tocmai acest amănunt al originii etnice l-ar fi împiedicat pe Eugen să se "rinocerizeze", într-o perioadă când colegii săi de generaÈ›ie cochetau deja cu ideile totalitare.
După ce mama sa a pierdut procesul de încredințare a minorilor, copilul Ionescu și-a continuat educația în România, urmând liceul la Colegiul Național Sfântul Sava din București. Examenul de bacalaureat îl susține la Colegiul Național Carol I din Craiova. Se înscrie la Facultatea de Litere din București, obținând licența pentru limba franceză. Terminând cursurile universitare în 1934, este numit profesor de franceză la Cernavodă; mai târziu este transferat la București. În 1938 pleacă la Paris ca bursier. Acolo lucrează ca atașat cultural al guvernului Antonescu pe lângă guvernul fascist de la Vichy. Tot acolo își scrie și teza de doctorat "Tema morții și a păcatului în poezia franceză" pe care nu o va susține niciodată. Numirea sa în postul de atașat cultural la legația României din Paris se datorează politicii pe care Mihai Antonescu, ministrul de Externe a dus-o de a salva mai mulți intelectuali români, trimițîndu-i ca să lucreze în diplomație în țările de care erau legați sufletește, pe filo-germani în Germania sau pe filo-francezi în Franța. Activitatea politică a atașatului cultural la Paris era însă minimală, Ionescu rezumîndu-se să traducă sau să faciliteze traducerea unor autori români contemporani sau să aranjeze publicarea lor în revistele literare franceze.
Primele apariții ale lui Eugen Ionescu sunt în limba română, cu poezii publicate în revista Bilete de papagal (1928-1931) a lui Tudor Arghezi, articole de critică literară și o încercare de epică umoristică, Hugoliada: Viața grotescă și tragică a lui Victor Hugo. Volumul de debut e un volum de versuri și se numește Elegii pentru ființe mici. Cele mai de seamă scrieri în limba română rămân eseurile critice, reunite în volumul intitulat Nu !, premiat de un juriu prezidat de Tudor Vianu pentru "scriitori tineri needitați". Desprindem deja o formulă a absurdului, cartea producând uimire, derută, comic irezistibil. Astfel, după ce atacă figurile majore ale literaturii române din acea vreme, Mihail Sadoveanu, Liviu Rebreanu, Ionel Teodoreanu, Tudor Arghezi, Ion Barbu, Camil Petrescu pentru că nu ar fi creat o operă valabilă, Eugen Ionescu revine și susține că ar putea dovedi exact contrariul!
Întreaga operă ce va urma poate fi considerată ca un efort original și reușit de a desprinde din banalitatea contingentului sensul tragic și absurd al existenței, fatalitatea morții, splendoarea și neantul condiției umane.
Dramaturgie
Cântăreața cheală (1950)
Lecția (1951)
Scaunele (1952)
Victimele datoriei (1953)
Amadeu (1954)
Jacques sau supunerea (1955)
Ucigaș fără simbrie (1957)
Rinocerii (1959)
Regele moare (1962)
Pietonul văzduhului (1963)
Setea și foamea (1966)
Delir în doi (1967)
Jocul de-a măcelul (1970)
Macbett (1972)
Ce formidabilă harababură (1973)
Omul cu valize (1975)
Călătorie în lumea morților (1980)
Eseuri. Proză literară
La Photo du Colonel (1962)
Note despre teatrul de avangardă (1962)
Note și contranote (1966)
Jurnal în fărâme (1967)
Prezent trecut, trecut prezent (1968)
Descoperiri (1969)
Solitarul (1973)
Situații și perspective (1980)
Căutarea intermitentă (1988)
|
Recommended Reading
