|
Biography Velimirovici Nicolae
Părintele nostru între sfinÈ›i, Episcopul Nicolae Velimirovici (Nikolaj Velimiroviæ, Николај Велимировић, 5 Ianuarie 1880 - 18 Martie 1956) a fost episcop al Jicei (Žièa) în Serbia È™i autorul a mai multe cărÈ›i ortodoxe. Cea mai cunoscută lucrare a sa este Proloagele de la Ohrida.
Nicolae Velimirovici s-a născut în sătucul Lelici, din Serbia apuseană. A urmat cursurile Seminarului Sf. Sava din Belgrad, absolvind în 1905. A obținut o bursă de doctorat la Universitatea din Berna (1908), publicându-și teza în limba germană, în 1910; doctoratul în filosofie a fost pregătit la Oxford și susținut la Geneva, în franceză, pe tema Filozofija Berklija (Filosofia lui Berkeley), în 1909. La sfârșitul anului 1909 a fost tuns în monahism. În 1919, Arhimandritul Nicolae a fost hirotonit episcop al Jicei, în cadrul Bisericii Sârbe.
În Aprilie 1915, în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, a fost trimis de către Biserica Sârbă în Anglia și America, unde a susținut numeroase cuvântări, luptând pentru unitatea sârbilor și a popoarelor slave de miazăzi. La începutul lui 1919 se întoarce în Serbia, iar în 1920 este strămutat în Arhiepiscopia Ohridei din Macedonia, unde, în 1935, a reconstruit cimitirul soldaților germani uciși.
În perioada celui de-al Doilea Război Mondial, în 1941, Episcopul Nicolae este arestat de către naziști pe când se afla în Mănăstirea Jicia (care a fost la scurtă vreme jefuită și dărâmată), fiind apoi închis în Mănăstirea Liubostinia (unde, după o execuție în massă, a replicat spunând următoarele: "Aceasta este cultura germană, să ucizi sute de sârbi nevinovați, din pricina morții unui soldat german?! Și turcii erau mai drepți…"). Mai târziu, acest "nou Gură de Aur" a fost transferat în Mănăstirea Voilovița (lângă Pancevo), unde a stat închis împreună cu Patriarhul sârb Gavriil (Dozici), până la sfârșitul lui 1944.
La 14 Decembrie 1944, a fost trimis la Dachau, împreună cu Patriarhul sârb Gavriil, unde unele surse (îndeosebi istorici ai Bisericii) consemnează că a fost întemnițat și torturat.[1]
După război, părăsește Iugoslavia comunistă și imigrează în Statele Unite ale Americii, în 1946. Aici va începe să predea în cadrul câtorva seminare creștine ortodoxe, precum Seminarul Ortodox Sârb Sf. Sava din Libertyville, Illinois, Mănăstirea și Seminarul Theologic Ortodox Sf. Tihon, din South Canaan, Pennsylvania (unde a fost rector; aici a și murit) și Seminarul Teologic Ortodox Sf. Vladimir, din Crestwood, New York. A trecut la Domnul pe 18 Martie 1956.
Cărți
Beyond Sin and Death (1914)
The Spiritual Rebirth of Europe (1917)
Orations on the Universal Man (1920)
Thoughts on Good and Evil (1923) - Cugetări despre bine și rău, Ed. Sophia, București, 2006
Homilias, volumes I and II (1925)
Prologue from Ohrid (1926) - Prologul de la Ohrida, Ed. Egumenița, Galați, 2005
The Faith of Educated People (1928)
The War and the Bible (1931) - Războiul și Biblia, Ed. Sophia, București,
The Symbols and Signs (1932)
"Immanuel" (1937)
The Religion of Njegos
Speeches under the Mount
The Faith of the Saints (1949) - Credința Sfinților - Catehism al Bisericii Ortodoxe, Ed. Sophia, București
Cassiana - the Science on Love (1952) - Cassiana, Ed. Christiana, București
The Only Love of Mankind (1958)
The First Gods Law and the Pyramid of Paradise (1959)
The Life of St. Sava. St. Vladimir's Seminary Press, 1989. ISBN 0881410659
|
Recommended Reading
